|
Pagina 1 din 4
de Jennifer Stark
© 2005
Buteyko Works
Email:
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina.
Website: http://www.buteykoworks.com/
[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 5 (februarie - martie 2006)]
Metoda Buteyko are un mare succes in controlul astmului, in inversarea simptomelor acestuia si in eliminarea nevoii de medicamente si de acea reprezinta o mare amenintare pentru companiile farmaceutice.
Povara astmului este purtata in special de catre copii si parintii lor, fapt demonstrat statistic, caci in majoritatea tarilor occidentale procentul de bolnavi de astm este de 25% in randul copiilor si 10% in randul adultilor1. Orice parinte ar fi inspaimantat sa vada cum copilul sau se ineaca, tuseste si respira greoi, iar caile aeriene ii sunt obstructionate cu fiecare gura de aer inspirata. Cu toate acestea, persoanele varstnice sunt cele ce au cel mai mult de suferit din cauza acestei boli, atacul de astm fiindu-le de cele mai multe ori fatal2. In conditiile in care astmul afecteaza oameni de diferite categorii de varsta, existenta unei adevarate industrii de inhalatoare, pastile si potiuni ce promit alinarea suferintei, nu este deloc surprinzatoare. Compania GlaxoSmithKline, lider in acest domeniu, a anuntat ca in 2004 vanzarile de Seretide/Advair au crescut cu 19%, ajungand la 2,5 miliarde £3, in timp ce AstraZeneca raporta ca vanzarile de Symbicort au crescut in acelasi an cu 32%, insumand 797 milioane USD4.
Pretul astmului, platit de catre toate tarile occidentale, este imens, exprimat atat in bani cat si in suferinte. Astmul este singura afectiune cronica a carei rata de imbolnavire se afla in crestere5, 6, desi, in general, rata de mortalitate inregistreaza o scadere7, 8. Practicantii metodei Buteyko sustin ca ii pot ajuta pe cei afectati de astm si ca in majoritatea cazurilor pot elimina simptomele precum si nevoia de medicamente. Medicamentele nu reusesc nimic altceva decat, in cel mai bun caz, sa reduca severitatea simptomelor, deoarece chiar si atunci cand medicatia este administrata zilnic, simptomele continua sa reapara, neinregistrandu-se nici o ameliorare a afectiunii9.
„Urmand sfatul medicului am folosit din ce in ce mai multe tratamente medicamentoase pentru fiul nostru, Robert, insa se parea ca, cu cat ii dadeam mai multe medicamente cu atat mai grava devenea starea lui. Avand incredere deplina in medicul nostru nu am realizat atunci legatura dintre aceste doua aspecte”, afirma Russell Stark, asmatic, promotor al tehnicii Buteyko si coautor al lucrarii The Carbon Dioxide Syndrome (Sindromul bioxidului de carbon).
Robert Stark sufera de o forma moderata de astm inca de la varsta de doi ani si urmeaza o medicatie bronhodilatatoare de doua-trei ori pe an cand este racit. La varsta de sase ani, medicul de familie i-a prescris sa inhaleze un corticosteroid, pe care l-a luat cu sarguinta pe parcursul urmatorilor opt ani, in doze din ce in ce mai mari. Cu toate acestea, se pare ca tratamentul nu a adus nici o ameliorare in ceea ce priveste starea pacientului, caci astmul continua sa reapara la fiecare raceala. Pe masura ce inainta in varsta, atacurile au inceput sa apara si noaptea, in special iarna. Robert facea si foarte mult sport, fapt ce ii declansa de asemenea astmul. In aceste conditii, Robert a fost sfatuit sa foloseasca bronhodilatatorul preventiv si sa ia doua doze pentru a preintampina atacurile. Astfel, Robert a ajuns sa urmeze acest tratament medicamentos aproape in fiecare zi timp de cel putin patru ani. La varsta de zece ani, Robert, desi afectat de astm, castigase toate cursele locale pe distanta medie din statul sau natal Queensland, Australia, iar la varsta de unsprezece ani incepuse sa castige si manifestarile sportive nationale. La varsta de aproximativ treisprezece ani, Robert a suferit un atac sever si astfel, timp de doi ani a fost obligat sa foloseasca Ventolin (un bronhodilatator) 24 de ore din 24, precum si Prednisone (un corticosteroid administrat pe cale orala) o data la cateva saptamani.
Pana la varsta de 14 ani astmul i s-a agravat atat de mult incat Robert nu a mai fost acceptat in echipa de sport a scolii. Uneori ii era imposibila chiar si deplasarea pana la scoala cu bicicleta. Fiind deznadajduiti din cauza acestei boli ce controla viata copilului lor, parintii lui Robert l-au dus pe acesta la un curs de Buteyko in urma caruia, ca prin minune, astmul i-a disparut peste noapte. Inainte de a intra la primul sau curs de Buteyko, Robert a folosit ca de obicei sprayul bronhodilatator, iar de atunci nu a mai avut nevoie de el aproape niciodata. „In doisprezece ani nu am folosit steroizii decat o singura data intr-un tratament de trei zile, iar din Ventolin nu am luat mai mult de sase doze. Reducerea medicatiei precum si a simptomelor a fost intr-adevar impresionanta, insa a trebuit sa muncesc din greu la exercitiile Buteyko pentru a obtine aceste imbunatatiri. Inca mai practic numeroase sporturi – rugby, alergari, inot, si ciclism montan, iar in cazul in care mai am cate o criza de astm, desi acest lucru se intampla foarte rar, folosesc exercitiile Buteyko pentru a-mi reveni”, afirma Robert, care in prezent locuieste in Taiwan – o zona caracterizata de umiditate si smog.
Doctorii ar putea spune ca astmul i-a trecut lui Robert in mod natural, tot asa cum i-a si aparut. Cu toate acestea, parintii lui sunt convinsi de faptul ca regimul regulat cu medicatie bronhodilatatoare administrat zilnic a contribuit de fapt la agravarea bolii. Atunci cand a respectat instructiunile din cadrul programului Buteyko – a facut exercitiile si a utilizat bronhodilatatorul doar in caz de urgenta - starea lui s-a ameliorat rapid. Abia in anii ‘60, cand prima „epidemie” de astm a aparut in Anglia si Australia, s-a facut legatura dintre utilizarea zilnica a bronhodilatatoarelor si agravarea astmului. Aceasta epidemie, precum si altele care i-au urmat, au fost legate de folosirea excesiva a acestui tip de tratamente medicamentoase.10, 11 Ce este astmul?
Un nume alternativ pentru astm ar fi „obstructia reversibila a cailor aeriene”, ceea ce presupune faptul ca simptomele afectiunii, si anume constrictia toracica, respiratia suieratoare, tusea si dispneea nu sunt permanente. Exista si alte boli, ca de exemplu, bronsita sau chiar simpla raceala in care pacientul poate manifesta aceleasi simptome. Si pentru ca misterul sa fie si mai greu de elucidat, in prezent nu exista nici o definitie standard pentru astm, diagnosticul fiind dat pe baza obstructiei cailor aeriene.12 Din aceste motive astmul este foarte greu de diagnosticat cu exactitate.
In mod normal, un atac de astm, considerat in acest articol a fi o situatie in care astmaticul respira cu dificultate si nu poate depasi simptomele fara o medicatie bronhodilatatoare, este insotit de urmatoarele trei manifestari13:
- spasme ale muschilor netezi infasurati in jurul cailor aeriene;
- peretii cailor aeriene sunt ingrosati;
- caile aeriene produc mucus in exces.
Acesti factori provoaca ingustarea conductelor aerifere mici, fapt ce conduce la limitarea fluxului de aer14, expiratia devenind din ce in ce mai dificila. Imposibilitatea de a expira liber provoaca hiperinflatia pulmonara, caci aerul ramane blocat in interiorul plamanilor.
Acest lucru ingreuneaza si mai mult situatia, caci, de obicei, persoana in cauza simte nevoia sa inspire din nou, chiar daca expiratia nu e completa15.
Pe masura ce rezistenta la curgerea aerului prin caile aeriene ingustate creste, persoana afectata are tendinta naturala de a intensifica inspiratia, fapt ce nu face altceva decat sa inrautateasca problema, caci, in mod paradoxal, inspiratia excesiva sporeste rezistenta cailor aeriene.16 Cauzele astmului
Initial s-a crezut ca „nervii”17A sunt cei ce provoaca astmul, pentru ca apoi sa se creada ca principala cauza a astmului o constituie spasmele muschilor netezi infasurati in jurul cailor aeriene, ceea ce duce la comprimarea acestora.17B Pe baza acestor considerente a parut logica folosirea unui bronhodilatator cu actiune de scurta durata pentru usurarea simptomelor astmului. Cu toate acestea, inca din 199017C se stie faptul ca administrarea regulata a unei doze de bronhodilatator nu are o contributie pozitiva in tratarea astmului, estimandu-se chiar ca aceasta practica, bazata pe o teorie eronata, a dus la inrautatirea situatiei in mii de cazuri18, 19 si a cauzat moartea altor mii de bolnavi.20, 21
In prezent nu se cunoaste cu exactitate cauza aparitiei astmului22, insa cercetatorii au probabil numeroase teorii, deoarece se realizeaza nenumarate studii pe aceasta tema. Prima divergenta cu privire la cauzele care provoaca astmul priveste originea acestora, genetica sau de mediu23. Cei ce sustin teoria genetica nu au identificat inca numarul de gene implicate24, insa teoria pare a fi fundamentata, caci caile aeriene ale unui astmatic sunt intr-adevar anormale. Ele prezinta de sapte ori mai multa musculatura neteda in comparatie cu cele ale unei persoane neafectate de astm; caile aeriene prezinta de cinci ori mai multe celule B care elibereaza in organism substante chimice inflamatorii numite histamine; celulele producatoare de mucus sunt mai mari si mai numeroase, iar peretii cailor aeriene sunt mai grosi.25,26,27 Toate aceste aspecte diferite provoaca sensibilitatea cailor aeriene la lucruri care in mod normal nu ar avea nici un efect negativ.
Daca se descopera ca, intr-adevar, cauzele care provoaca astmul sunt pur genetice, ar trebui sa ne folosim de aceasta informatie pentru a putea preveni boala sau macar pentru a imbunatati tratamentul aplicat astmaticilor. S-au realizat anumite studii pe nou-nascuti care indica faptul ca daca un nou nascut depaseste o anumita lungime sau daca circumferinta capului este mai mare de 37 de centimetri, posibilitatea ca acesta sa faca astm este mai mare.29 Desi aceasta descoperire este interesanta din punct de vedere academic, nu este relevanta, caci masurile ce trebuie luate in cazul in care avem de-a face cu un nou nascut cu un cap mai mare nu se cunosc.
Specialistii care sustin teoria conform careia cauzele principale ale astmului sunt cele de mediu ar putea avea o contributie importanta la elucidarea necunoscutelor cu privire la astm, insa acestia de cel mai multe ori se contrazic nu numai cu cei ce sustin teoria genetica ci si intre ei. Ni se spune, de exemplu, ca astmul este o boala ce apare cu preponderenta in societatile occidentale si ca, cu cat societatea este mai dezvoltata, cu atat mai prevalenta este problema.30 Ni se spune de asemenea, ca spalatul hainelor cu apa rece este o posibila cauza a astmului31, insa este foarte putin probabil ca in tarile sarace, unde nu s-a inregistrat practic nici un caz de astm, sa se foloseasca apa fierbinte la spalatul hainelor.
Mai sunt si alte astfel de contradictii, ca de exemplu:
- imunizarea incurajeaza aparitia astmului;32
- imunizarea previne aparitia astmului;33
- soba cu gaze provoaca astmul;34
- soba cu gaze nu provoaca astmul;35
- lipsa infectiilor din organism provoaca astmul;36
- infectiile prezente in organism, in special in copilarie, provoaca astmul.37
Exista totusi, si unele aspecte asupra carora cercetatorii cad de acord:
- cauza care sta la baza aparitiei astmului este inflamarea cailor aeriene, iar substantele chimice implicate in acest proces distrug caile aeriene, provocand „remodelarea” acestora. Astfel, chiar daca simptomele apar episodic, modificarile aparute in caile aeriene sunt permanente;38
- bronhodilatatoarele deschid caile aeriene ingustate prin relaxarea musculaturii netede;39
- folosirea excesiva a medicatiei bazate pe bronhodilatatoare inrautateste afectiunea;40
- inhalarea corticosteroizilor antiinflamatori reduce inflamatia cailor aeriene limitand astfel nevoia de a intrebuinta bronhodilatatoarele. Aceasta practica reprezinta temelia unei bune gestionari a bolii.41 Exemple de medicatie pentru astm
• Medicamente care deschid caile respiratorii: Bronhodilatatori cu Bronhodilatatori cu
durata scurta de actiune: durata lunga de actiune
Airomir* Foradil*
Albuterol* Nuelin
Atrovent Oxis*
Berotec* Serevent*
Bricanyl* Theophylline
Respolin* Volmax*
Salbutamol*
Ventolin* * = Beta-2 agonist • Medicamente care reduc simptomele astmului: Medicamente bazate Medicamente ce nu sunt
pe corticosteroizi: bazate pe corticosteroizi:
Becotide Accolate
Becloforte Intal
Flixotide Singulair
Flovent Tilade
Prednisone Vicrom
Pulmicort Zyflo
QVAR
Respocorte • Combinatii de medicamente (un bronhodilatator si un medicament ce reduce simptomele): Flixotide + Serevent = Seretide/Advair
Pulmicort + Oxis = Symbicort
<< Start < Inapoi 1 2 3 4 Inainte > Sfarsit >>
|
