header
Home | Contact | Harta site
Newsflash
Navigating by the Stars
http://www.livescience.com
 
 
Meniu principal
Home
Despre Noi
Reviste
Articole
Linkurile zilei
Recomandari
Evenimente
Termeni si conditii
Redactia
Contact
Abonamente
Distribuitori
Asociatia NEXUS

 
Home arrow Articole arrow Noua ordine mondiala arrow Noua ordine mondiala financiara (2)
Noua ordine mondiala financiara (2) PDF Imprimare E-mail
14.06.2010


de Andrew G. Marshall
Research Associate Centre for Research on Globalization Montreal, Canada                                                                        
Website: http://www.globalresearch.ca

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul VI, Numarul 15 (iunie - iulie 2010)]

Tendinta actuala de instituire a unui guvern mondial, impreuna cu o banca centrala globala si o moneda unica, va conduce la un declin al democratiei si o crestere a totalitarismului.

Noi cereri pentru o moneda globala
In data de 16 martie 2009, Itar-Tass a raportat: „Rusia a afirmat ca la summit-ul G20 de la Londra, din luna aprilie, ar trebui sa se inceapa stabilirea unui sistem de gestionare a procesului de globalizare si ca va examina posibilitatea crearii unei monede de rezerva supra-nationale sau o moneda de «super-rezerva»... care va fi emisa de institutiile financiare internationale.“ Rusia a afirmat ca „pare oportun sa se reconsidere rolul FMI in acest proces si, de asemenea, sa se determine posibilitatea luarii unor masuri care sa permita ca SDR (Special Drawing Rights) sa devina o moneda de super-rezerva, recunoscuta de catre comunitatea mondiala“.40 La 23 martie 2009, publicatia Financial Times a raportat ca banca centrala a Chinei „a propus inlocuirea dolarului SUA ca moneda de rezerva internationala cu un nou sistem global controlat de catre Fondul Monetar International.“ Scopul ar fi ca moneda mondiala de rezerva sa fie „independenta de natiunile individuale“ si sa fie „capabila sa ramana stabila pe termen lung, eliminand astfel deficientele inerente cauzate de utilizarea monedelor nationale“. Economistul-sef al Chinei a declarat pentru HSBC: „Acesta este un indiciu care arata ca, la ora actuala, China fiind cel mai mare detinator de active financiare in dolari SUA, este preocupata de potentialul risc inflationist al emiterii de monede fara acoperire de catre US Federal Reserve“. Potrivit articolului, guvernatorul Bancii Populare a Chinei „a sugerat extinderea rolului SDR, care au fost introduse de catre FMI in 1969 pentru a sprijini regimul fix al cursului de schimb stabilit de Bretton Woods, dar a devenit mai putin relevant odata cu prabusirea lui in 1970.“ Raportul a declarat: „Astazi, valoarea SDR se bazeaza pe un grup de patru valute, dolarul american, yenul, euro si lira sterlina, acestea fiind folosite in mare masura ca factor de referinta de catre FMI si de alte organizatii internationale.
Propunerea Chinei va extinde acest grup de valute (ce formeaza baza evaluarii SDR) la toate economiile majore si va infiinta un sistem de decontare intre SDR si alte monede, pentru a putea fi utilizate in comertul international si tranzactiile financiare. Statele vor incredinta FMI-ului o parte din rezervele lor de SDR, pentru a-i gestiona in mod colectiv, in numele lor, iar apoi SDR va inlocui treptat monedele de rezerva existente.“41
La 25 martie, Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei si fostul presedinte al Federal Reserve Bank din New York, a tinut un discurs la Consiliul pentru Relatii Externe. Cand i s-a cerut opinia in legatura cu propunerea chineza pentru o moneda mondiala de rezerva, Geithner a raspuns: „Nu am citit propunerea guvernatorului. Acesta este un bancher distins, remarcabil, grijuliu si foarte atent la fiecare problema. Dar, asa cum am inteles eu, propunerea sa este conceputa pentru a spori utilizarea SDR ale FMI. Noi suntem foarte deschisi la aceasta sugestie. Dar ar trebui sa va ganditi la ea, ca mai degraba la ceva evolutiv, ce se va cladi pe arhitecturile curente... decat ceva care se ne impinga spre o uniune monetara mondiala.“42 (Sublinierea ne apartine).
Pe data de 29 martie s-a raportat ca „Grupul de Economisti al Natiunilor Unite a propus o noua moneda mondiala de rezerva, care ar putea inlocui sistemul american bazat pe dolar, sistem folosit timp de decenii de catre bancile internationale“ si ca „o moneda de rezerva administrata in mod independent ar putea sa opereze fara conflictele generate de dolarul american si sa pastreze mai stabile preturile marfurilor de larg consum“.43
Intr-un articol din publicatia Economic Times, din data de 3 aprilie, se afirma: „Lumea nu este inca pregatita pentru o moneda internationala de rezerva, dar este gata sa inceapa procesul de trecerea la o astfel de moneda.“44
Un alt articol din Economic Times, din data de 3 aprilie, incepea proclamand ca „lumea are nevoie cu siguranta de o moneda internationala“. In plus, se afirma: „Daca nu este acceptat dolarul, in absenta unei alte alternative, sistemul international de plati poate intra intr-o stare de inghet, situata in afara controlului autoritatilor monetare, conducand economia mondiala intr-o „Mare Depresie”. Pentru a se evita o astfel de calamitate, comunitatea internationala ar trebui sa reinvie imediat ideea „contului de substitutie”, discutata in 1971, conform careia detinatorii oficiali de dolari isi pot depozita dolarii intr-un cont special la FMI, valorile depozitelor fiind exprimate intr-o moneda internationala, cum ar fi SDR“.45
Pe langa temerile provocate de un dolar aflat in scadere si ca urmare a discutiilor deschise despre o noua moneda globala, reporterii Bloomberg au scris pe data 3 aprilie: „Rolul dolarului (ca moneda de rezerva) nu va fi amenintat de o expansiune de noua ori a unitatii de evaluare a Fondului Monetar International, potrivit UBS AG, ING Grup, NV si Citigroup Inc.“
Dupa reuniunea G20 de la Londra s-a raportat: „Grupul celor 20 de lideri a fost de acord ca agentia sa ridice 250 miliarde $ prin emiterea de Special Drawing Rights sau SDR, moneda artificiala pe care FMI o utilizeaza printre natiunile membre. De asemenea, au convenit sa depuna 500 miliarde $ in inima razboinica a FMI-ului.“46
Cu alte cuvinte, marile institutii financiare globale isi dau silinta sa salveze dolarul, pentru a nu se precipita o criza, astfel incat sa poata continua in liniste cu planurile de introducere a unei noi monede globale.

Crearea unei banci mondiale centrale
In 1998, Jeffrey Garten a scris un articol pentru publicatia New York Times din data de 23 septembrie, pledand pentru un Fed global. Garten a fost decan al Scolii de Management de la Yale si a fost subsecretar in administratia Clinton. El a servit in Consiliului privind Politica Economica Internationala de la Casa Alba sub administratia Nixon si a facut parte din personalul secretarului de stat Henry Kissinger si Cyrus Vance, din administratiile Ford si Carter. Garten a fost Director la Lehman Brothers si este membru al Consiliului pentru Relatii Externe. In articolul sau, el a declarat: „...de-a lungul timpului, Statele Unite au infiintat institutii centrale cruciale – Securities and Exchange Commission (1933), Federal Deposit Insurance Corporation (1934) si cea mai importanta, Federal Reserve (1913). Aceste organizatii au fost create pentru a face capitalismul functional, pentru a preveni ciclurile distructive din domeniul afacerilor si a modera mana invizibila a lui Adam Smith.“ El a explicat apoi: „Aceasta este ceea ce trebuie sa se petreaca acum la scara globala. Lumea are nevoie de o institutie care sa tina o mana pe carma economica atunci cand marile devin furtunoase. Are nevoie de o banca centrala globala.“ „Daca incercam pur si simplu sa coordonam cele mai puternice banci centrale din lume, Fed si noua Banca Centrala Europeana de exemplu, nu vom reusi...“ „Este putin probabil sa se materializeze o colaborare eficienta intre ministerele de finante si trezoreriile. Aceste agentii sunt responsabile pentru legislatura votata iar politicienii din tarile industrializate sunt mai preocupati de evenimentele interne decat de stabilitatea internationala.“ „Singura cale de scapare este data de constituirea unei banci centrale independente, care sa aiba responsabilitatea de a mentine stabilitatea financiara globala. Nimeni altcineva nu poate face ceea ce este necesar: sa injecteze mai multi bani in sistem pentru a impulsiona cresterea economica, sa reduca datoriile mari ale pietelor emergente si sa supravegheze operatiunile institutiilor financiare subrede. O banca centrala globala ar putea oferi mai multe fonduri economiei mondiale, atunci cand aceasta pierde rapid teren...“
In continuare, el a afirmat: „O astfel de banca ar juca rolul de supraveghetor pentru banci si alte institutii financiare de pretutindeni, oferind anumite standarde uniforme pentru imprumuturi prudente, in locuri precum China si Mexic. Cu toate acestea, regulamentele nu trebuie sa fie prea aspre...“ Garten a continuat: „Exista doua moduri prin care o banca centrala globala ar putea fi finantata. Ar putea avea linii de credit de la toate bancile centrale, bazandu-se pe ele in vremurile dificile si rambursandu-le apoi, atunci cand piata isi revine. O alta varianta – desigur mai dificil de pus in practica – ar putea fi finantata printr-o taxa modesta, pusa pe toate schimburile comerciale, colectata de la punctul de import, sau printr-un impozit pus pe anumite tranzactii financiare globale.“ Interesant, Garten a declarat: „Un lucru care nu este acceptabil ar fi ca banca sa fie la mila legislatiilor orientate pe termen scurt.“ In esenta, aceasta nu va fi raspunzatoare in fata oamenilor din intreaga lume. Apoi, el a intrebat: „Fata de cine ar fi raspunzatoare o banca centrala globala ?“A raspuns: „Daca ar fi reglementata numai de tehnocrati ar fi prea puternica, desi trebuie sa fie condusa de cei mai buni dintre acestia. O posibilitate ar fi de a lega noua banca de un grup extins de sapte – poate un G-15 [sau, in contextul de astazi G20] care ar include tarile G-7, plus membrii in rotatie precum Mexic, Brazilia, Africa de Sud, Polonia, India, China si Coreea de Sud.“ El a mai afirmat ca nu ar trebui sa existe o „foarte stransa colaborare“ intre o banca mondiala si Fed.
A adaugat: „Banca mondiala nu ar functiona in Statele Unite si nu ar putea sa treaca peste deciziile bancii noastre centrale. Dar ar putea furniza ingredientul care lipseste la nivel international – finantarea de urgenta pentru nevoia mare de lichiditati de pe pietele emergente. Ea nu ar afecta ratele americane de credit ipotecar, dar ar putea ajuta la cresterea profitabilitatii companiilor americane multinationale prin crearea unui mediu de afaceri sanatos la nivel mondial.“ In 2008, Jeffrey Garten a scris un articol48, publicat in Financial Times pe data de 25 septembrie, in care a declarat: „Chiar daca masiva operatiune de salvare financiara din SUA reuseste, ar trebui sa fie urmata de ceva chiar mult mai amplu, de stabilirea unei Autoritati Monetare Globale (Global Monetar Authority - GMA) pentru a supraveghea pietele care au devenit fara granite.“ El a subliniat „...necesitatea aparitiei unei noi Autoritati Monetare Globale. Aceasta ar da tonul pentru pietele de capital intr-un mod care nu s-ar opune unei functii de supraveghere publica cu norme de interventie si ar reveni la acumularea de capital, care este de fapt obiectivul cresterii economice si dezvoltarii, mai degraba decat de a realiza comert de dragul comertului“. Mai mult, el a declarat: „O GMA ar fi un reasigurator sau un decontator pentru anumite obligatii detinute de bancile centrale. S-ar putea atunci examina activitatile de reglementare ale autoritatilor nationale cu mai multa asprime decat a facut-o FMI-ul si se va supraveghea punerea in aplicare a unui numar limitat de reglementari globale. GMA va monitoriza riscurile globale si va stabili un sistem eficient de avertizare rapida, ce va suna alarma intr-un mod mult mai ferm decat a  facut-o BIS.“
Mai mult, el a afirmat: „cele mai mari companii financiare globale vor trebui sa se inregistreze la GMA si sa fie supuse monitorizarii sale, sau sa fie trecute pe lista neagra. Aceasta include societati comerciale si banci, dar, de asemenea, si fonduri suverane, gigantice fonduri speculative si firme de capital privat.“ El a recomandat: „Conducerea GMA ar trebui sa includa bancherii centrali nu doar din SUA, Marea Britanie, zona euro si Japonia, dar, de asemenea, si din China, Arabia Saudita si Brazilia. Aceasta ar fi finantata prin contributii obligatorii provenite de la fiecare tara capabila de asa ceva si din prime de tipul celor de asigurare, de la companiile financiare globale – listate public, aflate in proprietatea guvernului sau private.“
La 16 octombrie 2008, John Mack, CEO la Morgan Stanley a declarat: „s-ar putea sa fie necesara o coordonarea internationala continua pentru a debloca pe deplin pietele de credit si pentru a rezolva criza financiara, poate chiar prin formarea unui nou organism la nivel mondial pentru a supraveghea intregul proces“49 Intr-un articol din Newsweek postat pe 25 octombrie 2008, Jeffrey Garten a declarat ca „liderii ar trebui sa inceapa sa puna bazele unei banci centrale globale“. El a adaugat: „A existat un moment in care Federal Reserve a jucat acest rol, supraveghind moneda la nivel global in calitate de institutie financiara principala a celei mai puternice economii la nivel mondial. Insa odata cu cresterea pietelor de capital, cu ridicarea unor monede precum euro, cu aparitia unor jucatori puternici precum China, cu stramutarea bogatiei inspre Asia si Golful Persic si, desigur, cu problemele profunde ale economiei americane, Fed-ul nu mai are capacitatea de a conduce singur.“ El a explicat criteriile si operatiunile unei banci centrale mondiale, spunand: „Ar putea fi autoritatea de reglementare a marilor institutii financiare globale, cum ar fi Citigroup sau Deutsche Bank, ale caror activitati trec dincolo de frontiere... Ar putea actiona ca o instanta de faliment atunci cand marile banci la nivel mondial, ce opereaza in mai multe tari, trebuie sa fie restructurate. Ar putea supraveghea nu doar marile banci comerciale, cum ar fi Mitsubishi UFJ, dar si sistemul financiar «alternativ» care s-a dezvoltat in ultimii ani, constand din fonduri speculative, grupuri cu capital privat si fonduri suverane – toate care sunt acum in mod substantial nereglementate.“ Mai mult, aceasta „ar putea avea o influenta asupra ratelor de schimb cheie si ar putea conduce de exemplu un nou sistem monetar de realiniere a dolarului si a yenului, deoarece una dintre primele sale misiuni ar fi sa faca fata marilor dezechilibre financiare care atarna ca o sabie asupra economiei mondiale“. El a postulat: „O banca centrala globala nu ar elimina necesitatea existentei Federal Reserve sau a altor banci centrale nationale, care vor avea in continuare responsabilitatea cea mai mare pentru politicile de reglementare rezonabile si pentru stabilitatea monetara din tarile lor. Dar ar avea o influenta mare asupra acestora atunci cand vor trebui urmate politici care sunt compatibile cu cresterea economica si stabilitatea financiara globala. De exemplu, ar colabora cu tarile-cheie pentru a coordona mai bine programele nationale de stimulare atunci cand lumea intra intr-o recesiune, asa cum se intampla acum, astfel incat impactul cumulat al diverselor eforturi nationale sa nu duca la o inflatie globala. Aceasta reprezinta o mare amenintare, deoarece pretutindeni cheltuielile guvernamentale devin excesive.“
La 10 ianuarie 2009, s-a raportat51 ca „o solutie clara pentru a evita o revenire a acestor probleme ar fi infiintarea unei «banci centrale globale» – atata timp cat FMI-ul si Banca Mondiala se afla in imposibilitatea de a preveni colapsul financiar“. Dr. William Overholt, cercetator principal la Harvard Kennedy School si anterior la Institutul RAND, a declarat intr-un interviu: „Pentru a evita o noua criza, trebuie sa putem gestiona lichiditatile de la nivel mondial. Teoretic, acest lucru ar putea fi realizat prin infiintarea unui tip de banca centrala globala, prin crearea unei monede globale sau prin acceptarea globala a unui set de reguli cu sanctiuni si un mecanism de solutionare a litigiilor.“ Guillermo Calvo, profesor de economie internationala si afaceri publice la Universitatea Columbia, a scris un articol52 pentru publicatia Vox, publicat pe 23 martie 2009. Calvo a lucrat ca economist sef la Inter-American Development Bank si a fost consilier in cadrul departamentului de cercetare al FMI. In prezent el este cercetator asociat la Biroul National de Cercetari Economice (NBER) si presedinte al Asociatiei Internationale Economice. Calvo a scris: „disponibilitatea creditelor nu este asigurata prin regulamente financiare mai stricte. De fapt, acest lucru poate fi contraproductiv daca nu este insotit de stabilirea unui creditor de ultima instanta (LOLR) care sa inmoaie radical severitatea unei crizei financiare prin acordarea de linii de credit la momentul potrivit. Acesta a fost si motivul pentru care in secolul 20 au fost infiintate bancile centrale sau regionale, responsabile de un subansamblu al pietei de capital. A devenit acum evident faptul ca domeniul de actiune al bancilor centrale existente este foarte limitat si ca lumea nu are nici o institutie care sa indeplineasca acest rol, atat de necesar la nivel mondial. FMI-ul se indreapta in aceasta directie, dar este inca prea mic si prea limitat pentru a face acest lucru in mod adecvat.“
Calvo a mai declarat ca „subiectul regulamentului financiar ar trebui sa fie discutat impreuna cu problema unui creditor mondial de ultima instanta“. Mai mult decat atat, el a afirmat ca „institutiile financiare internationale trebuie sa aiba mai multa putere, pentru a ajuta economiile emergente in perioada de rascumparare a datoriilor“.


 
Sondaj
Care din urmatoarele domenii ale revistei NEXUS va intereseaza cel mai mult?
 
Vizitatori online
Avem 4 vizitatori online
 
 
 
 
 
 
© 2010 NEXUS New Times Magazine - Romania
Joomla! is Free Software released under the GNU/GPL License.