de Luke Curtis, MS, CIH; Allan Lieberman, MD; Martha Stark, MD; William Rea; Marsha Vetter, MD, PhD

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul IV, Numarul 12 (decembrie 2008 - februarie 2009)]

Mucegaiurile si micotoxinele produse de catre acestea constituie o amenintare tot mai mare la adresa sanatatii, fiind necesara adoptarea pe scara larga a unor teste pentru detectarea si diagnosticarea lor.

Introducere
In ultimii ani, atentia publicului s-a concentrat tot mai mult asupra problemei reprezentate de mucegaiuri, prezente atat in interiorul caselor cat si al locurilor de munca si asupra pericolelor pe care o prezinta expunerea la acestea. Aceasta lucrare este prezentata de Academia Americana de Medicina a Mediului (American Academy of Environmental Medicine (AAEM)) si prezinta cunostintele pe care le avem in prezent in privinta efectelor adverse ale mucegaiului de interior.
Exista numeroase dovezi in literatura medicala care confirma efectele negative pe care le are aerul contaminat cu mucegai asupra sanatatii oamenilor. Expunerea la aerul contaminat cu mucegai de interior cauzeaza frecvent efecte adverse asupra sanatatii umane provocand leziuni si disfunctii ale multor organe si sisteme incluzand: 1) sistemul  respirator, 2) sistemul nervos, 3) sistemul imunitar, 4) sistemul hematologic si 5) piele. Mucegaiul de interior este de asemenea o cauza comuna pentru infectiile sistemice ce pun in pericol viata pacientilor cu un sistem imunitar compromis.

Mucegaiurile sunt omniprezentein mediul interior
Ciupercile (sau mucegaiurile) sunt omniprezente atat in mediul interior cat si in cel exterior. Mucegaiurile sunt frecvent raspandite pe calea aerului, prin spori. Pentru a putea creste, mucegaiul si sporii de mucegai au nevoie de umezeala si de o sursa de hrana precum celuloza sau mancarea aflata in descompunere.1 Din moment ce sporii de mucegai se umfla si cresc in prezenta apei, ei se alungesc, formand niste protuberante de forma unor baloane (hife) care secreta micotoxine si enzime digestive. Ciuperca digereaza apoi sursa de hrana pentru a-si sustine cresterea. Aproximativ 100000 de specii de ciuperci au fost deja identificate; de fapt, se estimeaza ca ciupercile reprezinta un uimitor procent de 25% din biomasa globala.2
Cercetari variate realizate in casele din America de Nord si Europa au raportat ca mucegaiul vizibil si/sau pagubele datorate apei au fost descoperite in 23% pana la 98% din totalul caselor studiate.3–6 In prezent nu exista standarde oficiale pentru concentratia de ciuperci de interior care se propaga pe calea aerului. Totusi, un nivel al ciupercilor de interior de peste 150 pana la 1.000 de unitati formatoare de colonii pe metru cub de aer (cfu/m3) este considerat a fi suficient pentru a cauza probleme de sanatate.4, 7–9 Numeroase rapoarte au demonstrat ca aerul din interior poate fi adeseori contaminat cu niveluri de spori de mucegai mult peste 1000 cfu/m3. Cele mai comune ciuperci de interior sunt Cladosporium, Aspergillus si Penicillium.  Speciile de Alternaria, Stachybotrys, Rhizopus, Mucor, Wallemia, Trichoderma, drojdii, Botrytis, Epicoccum si Fusarium sunt deseori descoperite si in interior.10–17