Începuturi
Din perspectivă istorică locală, problematica cipurilor conţinând datele biometrice ale cetăţenilor a fost adusă în dezbatere publică în ţara noastră în urmă cu doi ani, cu prilejul adoptării legislaţiei referitoare la emiterea paşapoartelor electronice, cu cip conţinând date biometrice. Într-o ţară în care informaţiile despre folosirea computerului nu ajung decât la aproximativ 1% din populaţia ţării, implementarea acestui gen de tehnologie a dat naştere multor controverse şi speculaţii.

Au avut loc dezbateri publice pe această temă la Camera Deputaţilor şi Senatul României, în cadrul cărora s-au cristalizat două tipuri de atitudini faţă de implementarea acestei noi tehnologii. O primă categorie este cea a persoanelor care nu manifestă nici un fel de opoziţie faţă de această tehnologie şi efectele ei şi care apreciază ca atare argumentaţia autorităţilor privind necesitatea unei mai bune securizări a documentelor în interesul cetăţeanului.
O altă categorie, mult mai numeroasă şi mai vocală, este cea a persoanelor ce se opun implementării acestor noi tehnologii, argumentele pentru respingerea acesteia variind de la caz la caz, dar fiind împărţite la rândul lor în două tipuri de motivaţii:

- Motivaţia civică – este exprimată de cei care văd în implementarea acestei tehnologii nu atât un câştig, un beneficiu adus securităţii ordinii publice şi cetăţeanului, cât o încercare de uzurpare şi restrângere a drepturilor şi libertăţilor omului, multe dintre ele consfinţite şi protejate de Constituţia României (dreptul la viaţă privată şi intimitate, dreptul de opţiune, libertatea de conştiinţă şi religie, accesul liber şi neîngrădit la informaţie, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, etc.). Din această categorie fac parte cei ce resimt utilizarea tehnologiei RFID precum şi cea a colectării datelor biometrice, ca pe o ameninţare la adresa libertăţilor fundamentale, această tehnologie putând fi folosită pentru monitorizarea şi controlul individului.
– Motivaţia religioasă – este mărturisită de către o seamă de mari duhovnici ai Ortodoxiei (părintele Justin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, Părintele Ioan de la Rarău, Părintele Amfilohie, şi mulţi alţii), care alături de o impresionantă mulţime de clerici şi mireni, se opun primirii de către creştinii ortodocşi a oricăror documente purtătoare de cipuri, acestea fiind văzute ca măsuri intermediare (paşi) către însemnarea umanităţii în vremurile din urmă cu semnul antihristului.
Cele două tipuri de motivaţii sunt doar în aparenţă diferite, căci concluzia lor este unanimă: dezumanizarea persoanei, prin atribuirea unui număr, controlul exercitat asupra populaţiei prin intermediul unei tehnologii a cărei capabilităţi – prin noutatea ei – nu poate fi încă decât întrezărită.
În fond, problematica pierderii libertăţilor cetăţeneşti (inclusiv dreptul de a efectua tranzacţii private, anonime), nu este cu mult diferită sub aspectul efectelor, de elementele preconizate pentru vremurile din urmă în Apocalipsă: „… îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, să-şi pună semn pe mână sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.“ (Apocalipsa 13, 16-18).
Cele două categorii de oponenţi ai implementării tehnologiilor biometrice nu au acţionat la unison, deşi aveau acelaşi obiectiv comun (menţinerea în afara spaţiului personal al cetăţeanului a unei tehnologii considerate invazive), fiecare căutând să impună în primul rând viziunea sa asupra pericolului reprezentat de această tehnologie precum şi a motivaţiei pentru care nu trebuie primită de către cetăţean.
Polul religios s-a manifestat deosebit de activ în special în provincie, având ca centru de iradiere Mănăstirea Petru Vodă din jud. Neamţ. Strategia de campanie, rezultată din mesajul patristic al Părintelui Justin Pârvu, viza în principal informarea populaţiei cu privire la pericolul potenţial reprezentat de către tehnologia de tip RFID din paşapoartele biometrice şi nu numai. În acest sens, cu binecuvântarea Părintelui Justin, au apărut o seamă de studii şi lucrări (dintre care amintim doar o mică parte – Studiul Părintelui Mihai Valica – „România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?“, volumul „Dictatura Biometrică“, volumul „Identitatea şi libertatea omului în Ortodoxie – Răspunsuri ale Bisericii în privinţa actelor electronice“ – ed. Predania, şi multe altele). De asemenea, au fost organizate în mai toate oraşele mari ale ţării conferinţe pe tema cipurilor biometrice – din perspectivă preponderent religioasă.
Un alt obiectiv al facţiunii religioase a fost acela al strângerii de semnături în vederea organizării unui referendum naţional pe tema documentelor biometrice. Datorită lipsei de experienţă a organizatorilor şi a lipsei de unitate şi de comunicare (existând chiar şi unele  suspiciuni de sabotare din interior a acestei iniţiative), rezultatul a fost nul. Semnăturile au fost strânse pe mai multe modele de tabele, dintre care unele nu cuprindeau toate datele de identitate prevăzute de lege pentru o astfel de iniţiativă legislativă, iniţiativa de referendum ca atare nefiind înregistrată la Curtea Constituţională la momentul declanşării ei. În final, semnăturile strânse nu au fost folosite pentru înregistrarea iniţiativei de referendum, o parte fiind depuse la Guvernul României, o altă parte la Preşedinţie, ambele instituţii ne-având atribuţii directe în organizarea referendumului pe tema dorită.
Eşecul strângerii de semnături a constituit o lecţie amară, plină de învăţăminte, pentru mulţi dintre cei implicaţi în strângerea acestora. A existat un imens capital de simpatie şi bunăvoinţă din partea simplilor enoriaşi, care se opuneau cipului biometric şi care aveau senzaţia că fac ceva concret împotriva acestuia, strângând cât mai multe semnături. A fost o imensă irosire de forţe, ce ar fi putut fi utilizate mult mai înţelept, dacă s-ar fi conştientizat la timp imensul capital politic al acestei acţiuni. Practic, se puteau strânge mai mult decât suficiente semnături pentru iniţierea şi înregistrarea unei formaţiuni politice având ca scop declarat opoziţia faţă de documentele electronice biometrice. Aversiunea făţişă a liderilor mişcării religioase faţă de un astfel de proiect a blocat ulterior în faşă orice rezultat în această direcţie şi a lipsit arena politică de un concurent redutabil greu de ignorat (cu o largă susţinere populară), de care celelalte forţe politice implicate ar fi trebuit să ţină seama.
Acest rezultat era previzibil datorită poziţiei oficiale exprimate de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Vizibil deranjaţi de agitaţia creată de acest subiect, BOR emitea un comunicat la data de 28.01.2009. Potrivit comunicatului: „Biserica Ortodoxa Română nu aprobă iniţiative particulare şi de grup, fără consultarea şi binecuvântarea ierarhului locului, care provoacă mai mult tulburare, decât să clarifice problema. În vederea formulării unui punct de vedere oficial în cadrul şedinţei Sfântului Sinod din zilele de 25-26 februarie 2009, Patriarhia Română a solicitat Direcţiei Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor lămuriri privitoare la paşapoartele biometrice şi în ce măsură datele cuprinse în acestea nu aduc atingere libertăţii şi demnităţii persoanelor umane.“
Ulterior, în şedinţa de lucru din ziua de miercuri, 25 februarie 2009, Sfântul Sinod a adoptat, în unanimitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice:
„1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile paşapoarte electronice care includ date biometrice.
De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr. 3622071 din 5 februarie 2009 a Ministerului Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte din care rezultă două asigurări importante:
a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;
b. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice.
2. Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru Etică în Ştiinţă şi Noile Tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică“ (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii… ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora“ (pct. 6.4.4).
3. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.
4. În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.
5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.“
Rezultatul acestui „drept de opţiune“ a fost concretizat prin inserarea în proiectul de lege privind paşapoartele biometrice al dreptului de opţiune pentru un paşaport simplu, temporar, cu o durată de valabilitate de doar un an de zile. În propunerea iniţială, acest tip de paşaport, fără cipul RFID conţinând datele biometrice ale posesorului (date personale – nume, prenume, data şi locul naşterii, Codul Numeric Personal, înălţime, constituţie, fotografie facială                     bi-oculară (faţă şi „umbră“), precum şi impresiunea papilară a două degete (amprente)), era disponibil numai cu valabilitate de 6 luni,         şi numai pentru cei care motivau CU DOVEZI (eventual bilet de tren sau avion) urgenţa obţinerii unui paşaport, şi care astfel nu            puteau aştepta pentru emiterea unui paşaport biometric !!!
Pe de altă parte, pe plan politic, iniţiativa proiectului Hotărârii privind documentele electronice fusese demarată sub guvernarea PSD-istă şi continuată de către coaliţia PD-PNL, existând un deplin consens pe plan politic privind implementarea acestor măsuri.
Cu rare şi singulare excepţii (dintre care amintim pe senatorul Iulian Urban şi deputatul Nicolae Păun), lobby-ul anti-cip nu s-a bucurat de ecouri în lumea parlamentară, rezultatul fiind adoptarea proiectului în forma convenită cu BOR, singurul partener de discuţii de care s-a ţinut seamă în mod real.
De amintit aici că poziţia BOR nu ar fi fost exprimată în lipsa presiunii mediatice şi a celei exercitate din stradă – în urma numeroaselor mitinguri organizate în faţa sediului Patriarhiei Ortodoxe Române, în condiţiile în care au fost unele voci care au denunţat cumpărarea „tăcerii“ BOR pe tema cipurilor, dovada fiind proiectul de buget pe anul 2009 – prin care s-au dublat practic investiţiile în fondul alocat Ministerului Cultelor pentru construcţia de aşezăminte religioase ortodoxe.
Nici în privinţa aripii „societăţii civile“ lucrurile nu au stat mai bine. Deşi s-a pornit cu un avânt iniţial deosebit de amplu, printr-o acţiune juridică de amploare, rezultatele au fost mediocre.
Aripa „ONG-istă“ a opoziţiei împotriva cipurilor biometrice a fost iniţiată de un număr de 15 asociaţii, reunite sub titulatura generică de COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC, al cărui centru de campanie se află în Bucureşti, şi care au aderat la iniţiativa autorilor, atacând în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1566/2008 din 25/11/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din15/12/2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, precum şi a punctului privind „Dezvoltarea cooperării interinstituţionale pe teritoriul naţional prin: … integrarea datelor biometrice în documentele de călătorie, în scopul creşterii gradului de securitate al acestora;“ din capitolul 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului al Programului de guvernare 2009 2012 din 22/12/2008 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 869 din 22/12/2008.
Originalitatea demersului a constat în invitarea în acest proces, a tuturor persoanelor care se opun emiterii paşapoartelor biometrice, prin formularea de către acestea a unor cereri de intervenţii, de obicei după un format prestabilit (tipizat), ceea ce a dus la crearea unui dosar mamut, ce conţine aproximativ 16.000 de cereri NOMINALE de intervenţie, venind din partea a diferite persoane fizice! Scopul acestei strategii a fost acela de a sensibiliza judecătorii de caz cu privire la opoziţia populaţiei la un astfel de proiect normativ, precum şi de a mediatiza problematica paşapoartelor biometrice cu scopul declanşării unei dezbateri reale cu autorităţile implicate.
Chiar dacă dosarul respectiv a fost respins în primă fază, iar apoi a rămas fără obiect datorită adoptării de către Parlament a Hotărârii de Guvern, aceasta căpătând astfel caracter de lege – şi ieşind din sfera contenciosului administrativ, bătălia juridică fusese lansată în forţă, iar opinia publică era cu ochii pe acest caz – interesant prin amploarea lui. Practic, metoda petiţionării individuale era folosită pentru prima dată în mod concertat, în justiţie, într-o cauză de interes general, înlocuind astfel mai puţin eficientele petiţii „on-line“ adresate prin internet sau prin poştă autorităţilor de tot felul şi care prin lipsa lor de vizibilitate puteau fi ignorate cu uşurinţă de factorii politici.
Prin trimiterea Hotărârii de Guvern la Parlament, în vederea adoptării ei, „teatrul de război“ a fost mutat la parlamentul României (Senat şi apoi Camera Deputaţilor), al cărui sediu şi locatari au fost martorii a numeroase şi ample acţiuni de protest public – împotriva adoptării paşapoartelor biometrice.
Din păcate, s-a dovedit că aşa-zişii reprezentanţi ai poporului din Legislativul României sunt reprezentanţii altor interese, străine de fiinţa neamului românesc.
Pe fondul crizei economice ce se prefigura tot mai acut, legea paşapoartelor biometrice a fost adoptată în cvasi-unanimitate, în ciuda cheltuielilor imense pe care le presupune – în primul rând din partea beneficiarilor acesteia – cetăţenii români. Această atitudine a parlamentarilor români a dovedit încă o dată (dacă mai era nevoie?) necesitatea iniţierii şi dezvoltării unei platforme politice, care să reprezinte în mod real interesele şi necesităţile românilor.
La această concluzie s-a ajuns cu greu, după organizarea de mitinguri şi pichete de protest în faţa tuturor sediilor partidelor reprezentate în Parlament sau la guvernare, cu înmânarea de scrisori deschise, mape de informare şi tot ceea ce se regăseşte în titulatura moderă de lobby cetăţenesc. Efectul a fost nul.
O primă atitudine politică, de sancţionare a celor ce ne ignorau, a fost campania „Anulează votul!“, prin care electoratul anti-cip era îndemnat să anuleze votul privind alegerile euro-parlamentare din iunie 2009 prin stampilarea multiplă a buletinului de vot.
„Anulează votul ! Pune mai multe ştampile pe buletinul de vot si scrie pe vot ceea ce crezi. Refuză cipul. Refuză dictatura biometrică. Împreună, atunci când ni se cere votul, avem ocazia unică, avem puterea de a ne opune Răului, de a spune NU Dictaturii Biometrice! Dacă numărul de voturi ANULATE va fi mai mare decât numărul de voturi valabil exprimate, atunci putem cere anularea alegerilor întrucât candidaţii aleşi in acest mod NU AU REPREZENTATIVITATEA NECESARĂ!!!“ se arăta în comunicatul campaniei.
Reacţiile politice nu au întârziat să apară, începând cu declaraţiile publice anti-cip ale unor „naţionalişti“ de profesie (C.V. Tudor şi Gigi Becali) şi sfârşind cu tentativele de „cumpărare“ a unora dintre membrii marcanţi ai campaniei, sau de dezagregare a acesteia, prin opoziţie făţişă sau persuasivă la adresa mesajului de anulare a votului.
Din păcate, au apărut fricţiuni atât între membrii COALIŢIEI ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC, cât şi a acesteia cu mişcarea religioasă (deşi a fost mai degrabă invers).
În esenţă, mai multe voci din tabăra celor de la Mănăstirea Petru Vodă au instigat participanţii pe motive religioase să nu mai vină la acţiunile organizate de COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC întrucât din rândurile acestei COALIŢII fac parte persoane ce nu împărtăşesc credinţa creştin ortodoxă sau – mai rău, s-au abătut de la aceasta. Orice încercare de dialog sau colaborare între cele două fracţiuni anti-cip a eşuat din acest motiv, în detrimentul scopului comun (abolirea cipurilor biometrice din documentele de călătorie ale românilor).
În această conjunctură, este de la sine înţeles că, după ce paşapoartele biometrice au început să fie emise, în faţa răului deja împlinit, tonul contestatorilor din ambele tabere (religioasă şi civică) a scăzut în intensitate, până aproape de muţenie...
Pentru COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC, această disensiune majoră a reprezentat un handicap major, transformarea acestei coaliţii într-o mişcare politică anti-cip fiind amânată sine die...

Prezentul
În intervalul de timp scurs de la iniţierea proiectului legislativ privind paşapoartele biometrice şi până în prezent, s-a făcut simţită o intenţie subterană din partea anumitor structuri de putere supra-statale, de implementare a unei legislaţii tot mai ample în materia utilizării tehnologiei stocării de date personale pe microcipuri. Coerenţa şi concertarea acestor măsuri denotă o intenţie, un plan a cărui finalitate nu este declarată public şi care se află dincolo de motivările privind securitatea, sau alte beneficii – invocate în expunerile de motive ale acestor proiecte.
Vom urmări să prezentăm o imagine de ansamblu al acestor măsuri, urmând să tragem concluziile ce se impun din corelarea informaţiilor prezentate.
Un prim act normativ este H.G. 55/2009 privind dispozitivele medicale implantabile active. Această hotărâre de guvern reprezintă transpunerea în legislaţia românească a Directivei Directiva nr. 90/385/EEC privind dispozitivele medicale implantabile active – un set de standarde privind orice implant activ (cu sursă de energie proprie) la om. Această prevedere deschide practic cutia pandorei privind implantarea cipurilor biometrice la om, fapt deloc de neglijat în contextul actual (criză economică extremă, ce poate duce la măsuri extreme).
Un alt document – de această dată local, îl reprezintă  Hotărârea Consiliului Local al Primăriei Municipiului Bucureşti privind deţinerea şi controlul reproducţiei câinilor şi pisicilor in Municipiul Bucureşti  (www4.pmb. ro/wwwt/L52/docs/04_20090130.pdf)
Potrivit hotărârii mai sus menţionate, se impune în mod obligatoriu pentru câini şi pisici ca unică modalitate de identificare a acestora – inserarea cipurilor în interiorul organismului lor.
Aşa cum a relevat şi studiul efectuat de Associated Press, implanturile cu microcipuri testate pe animale de laborator au produs cancer – conform dr. Katherine Albrecht, expert în probleme de securitate personală şi vechi oponent al implementării cipurilor.
Potrivit Associated Press, o serie de studii care se întind pe o perioadă de 10 ani, au arătat că şoarecii şi şobolanii injectaţi cu celule transmiţătoare au dezvoltat tumori maligne cu creştere rapidă, care s-au dovedit letale în 1 din 10 cazuri. Tumorile au apărut în ţesuturile din jurul microcipurilor şi deseori au crescut până la acoperirea completă a sistemului, susţin cercetătorii.
Albrecht a aflat despre legătura dintre microcipuri şi cancer când proprietarul unui câine care murise din cauza unei tumori cauzate de un cip a contactat-o pe ea şi pe Liz McIntyre, împreună cu care a semnat cartea „Cipuri-spioni“. Apoi Albrecht a găsit studii medicale dovedind legătura dintre implantul cu microcipuri şi cancer şi în cazul altor animale. Înainte ca ea să le aducă în atenţia Associated Press, studiile nu au fost cunoscute de către publicul larg.
După o investigaţie de patru luni, jurnaliştii Associated Press au descoperit mai multe documente care arătau legătura dintre cancer şi implantul cu microcipuri. O parte dintre aceste documente au fost publicate înainte ca Applied Digital Solutions – compania mamă a VeriChip – să ceară acordul FDA (Food and Drug Administration din SUA) pentru a pune pe piaţă implanturile pentru oameni. Compania VeriChip a obţinut aprobarea FDA în anul 2004, sub supravegherea secretarului de stat al Departamentului Sănătăţii din SUA, pe atunci Tommy Thompson, care ulterior a primit un post de conducere în companie.
Potrivit politicii FDA, era responsabilitatea companiei VeriChip să aducă în atenţia FDA cercetările medicale care au semnalat efectele nocive ale acestei tehnologii, dar directorul VeriChip, Scott Silverman, pretinde că nu ştia de existenţa unor astfel de cercetări.
Albrecht şi-a arătat scepticismul că o companie ca VeriChip, având drept preocupare majoră implantul cu microcipuri, nu ar fi fost informată despre studiile relevante din domeniu. „Ar fi o neglijentă din partea domnului Silverman să nu ştie despre aceste cercetări. Iar dacă ştia despre astfel de studii, cu siguranţă a avut un motiv să nu le divulge“, spune Albrecht. „Dacă FDA ar fi ştiut de legătura dintre microcipuri şi cancer, poate nu ar fi aprobat niciodată produsele companiei lui Silverman“.
Evident, rezultatele studiilor privind implanturile de microcipuri la şoareci sunt valabile şi pentru oameni. În aceste condiţii, ne punem întrebări legitime asupra impactului acestor implanturi, asupra sănătăţii pacientului purtător de astfel de „dispozitive medicale implantabile active“.
Tot la nivel local, în Municipiul Bucureşti, RATB (Regia autonomă de transport public) a procedat – fără consultare publică –  la retragerea biletelor de călătorie din hârtie şi a cartelelor magnetice şi a implementat un nou tip de „bilet“, în fapt o cartelă dotată cu cip cu tehnologie RFID. Prin intermediul acestui tip de cartelă, ce se eliberează nominal, persoanele ce deţin controlul sistemului informatic al RATB au acest practic la traseul şi obişnuinţele orare ale fiecărui bucureştean care foloseşte sistemul public de transport !
O altă noutate puţin cunoscută, ce va fi implementată la nivel naţional, o constituie cardul electronic de sănătate, ce are incorporat un microcip ce stochează întregul istoric medical al pacientului (fişa medicală, tratamente, reţete, detalii biometrice ale profilului său, istoricul sănătăţii, etc.). Există informaţii că la nivelul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului se lucrează la implementarea unei baze naţionale de date privind persoanele cuprinse în sistemul public de învăţământ. Se preconizează ca începând de anul viitor, să se emită fiecărui beneficiar, de la preşcolari până la studenţi, un card nominal cu cip electronic, conţinând datele personale (inclusiv biometrice şi medicale) ale posesorului.
Cu privire la noile permise de conducere auto, deşi poziţia oficială a Poliţiei Rutiere în comunicările cu persoanele interesate – este aceea că noile permise nu conţin cipuri (http://www.scribd.com/doc/36103399/Adresa-MI-Carnete-de-Conducere), totuşi unii angajaţi au scăpat porumbelul din gură (cum este cazul comisarului şef Dănuţ Ciubotaru, Şef Serviciu Permise şi Înmatriculări, care a recunoscut într-un interviu televizat pentru o emisiune de ştiri (http://www.youtube.com/watch?v=jWvBbwD7_vc&feature=related) că noile permise de conducere conţin cipuri de ultimă generaţie!
Mai nou, proiectul Ordonanţei Guvernului pentru modificarea şi completarea Ordonanţei  de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale  cetăţenilor români şi pentru completarea  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, prevede ca de la 1.01.2011 autorităţile române să elibereze doar cărţi de identitate cu cipuri conţinând datele biometrice ale posesorului, inclusiv amprentele acestuia.
Aceste măsuri survin în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în Cauza  S. şi MARPER împotriva Regatului Unit (Hotărârea CEDO din 4 decembrie 2008) „… a constatat că retenţia datelor biologice şi genetice constituie o interferenţă asupra drepturilor reclamanţilor la viaţă privată, în sensul articolului 8 alineatul 1 din Convenţie.
În ceea ce priveşte reţinerea amprentelor digitale, Curtea a trecut în revistă o jurisprudenţă complexă asupra problematicii, generată în principal datorită circumstanţelor specifice unor cauze şi datorită caracteristicilor proprii ale anumitor date. Cu toate acestea,Curtea revenind asupra chestiunii reţinerii amprentelor digitale, observă că în cauză acestea după ce au fost prelevate în cadrul unei proceduri penale, au fost introduse ulterior într-o reţea naţională, care este accesată constant şi procesată automat în scopul identificării penale. Ca urmare, deşi Curtea a efectuat o diferenţiere între variatele categorii de date reţinute, apreciază că reţinerea amprentelor digitale constituie o ingerinţă asupra dreptului la viaţă privată.“
În acest context, în care cartea de identitate a cetăţeanului nu mai constituie un drept opţional, ci o necesitate (spre deosebire de paşaport), iar implementarea forţată nu corespunde nici unei necesităţi reale a societăţii româneşti, acest proiect creează temeri îndreptăţite organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului.
În confirmarea acestor temeri vin şi recentele interpelări din Parlamentul European. Astfel, pe 25 februarie 2009, Raportorul grec din Grupul PSE, Stavros Lambrinidis, a făcut din partea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne o propunere de Recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind consolidarea securităţii şi a libertăţilor fundamentale în reţeaua Internet.
In aceasta Propunere de Recomandare se solicită Comisiei Europene, printre altele, următoarele:
„(w) să reamintească faptul că transferul de date personale către ţări terţe trebuie să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile prevăzute, printre altele, de Directiva 95/46/CE şi de Decizia-cadru 2008/977/JAI;
(x) să atragă atenţia asupra faptului că dezvoltarea „internetului obiectelor“ şi utilizarea sistemelor de identificare prin frecvenţă radio (RFID) nu ar trebui să se facă în detrimentul protecţiei datelor şi drepturilor cetăţenilor;
(zb) să solicite Comisiei să efectueze un studiu aprofundat privind toate aspectele legate de respectarea vieţii private în cazul publicităţii online.“
„Monitorizarea indivizilor ar putea transforma pe furiş societăţile noastre într-o societate Big Brother“, a spus socialistul grec Stavros Lambrinidis, în cadrul unei audieri publice pe tema protecţiei datelor pe internet. Din cauza acestui dezechilibru de putere, limitele consimţirii vor reprezenta „cea mai mare bătălie“ în următorii ani în cadrul dezbaterii privind siguranţa datelor personale pe internet. Pentru domnul Lambrinidis, este necesar „consimţământul clar al utilizatorului“, se arata în informarea publică a Parlamentului European, disponibilă alături de Propunerea de Recomandare la adresa: http://www.europarl. europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A6-2009-0103+0+DOC+XML+V0//RO&language=RO., care de altfel a şi fost adoptată într-o formă concisă.
De menţionat că după adoptarea acestei recomandări, noul guvern de la Londra a dispus în urmă cu câteva luni retragerea paşapoartelor biometrice şi revenirea la vechiul tip de paşaport, fără cip. Deci, IATĂ CĂ SE POATE !
Chiar dacă cipurile din preconizatele cărţi de identitate biometrice nu sunt radio-emiţătoare (RFID), totuşi acestea sunt din categoria SMART CARD, cu o capacitate imensă de stocare a datelor, cu posibilităţi de partajare şi criptare complexe, care ne fac să ne punem întrebări cu privire la scopul real al implementării acestei tehnologii.
   
Viitorul?
Un posibil răspuns îl constituie proiectul E-România, ale cărui costuri de implementare sunt de 500 milioane euro.
Potrivit informaţiilor oferite de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiilor Informaţionale, (http://www.mcsi.ro/Minister/Comunicate-de-presa/e-Romania—500-de-milioane-de-euro-pentru-moderniz) din anul 2011 fiecare cetăţean va plăti prin intermediul internetului, cu ajutorul unei semnături electronice, toate dările către stat. Cu un click, statul va urmări toate tranzacţiile şi actele online ale cetăţeanului. Autorităţile vor ca, până la sfârşitul anului 2011, toţi cetăţenii să aibă o „umbră electronică“. Aşa numita semnătură electronică se va obţine, contra cost, benevol, anul acesta şi obligatoriu la anul, prin completarea datelor din buletin. Ea va avea o dublă menire:
1. oficial va ajuta cetăţenii şi companiile să-şi plătească uşor dările către stat; 2. va ajuta statul să-şi monitorizeze cetăţenii – practic, orice demers personal, care va presupune interacţiunea directă sau indirectă cu orice oficialitate sau chiar şi cu alte persoane fizice ori juridice va fi consemnat electronic şi va putea fi consultat de cei abilitaţi.
Aici intră multe, de la înmatricularea maşinii până la simpla comandă prin internet a unui buchet de flori. Oficialităţile care vor avea acces la datele personale ale cetăţenilor vor fi grupate pe 7 nivele de securitate (grade de acces la datele din „umbrele electronice“), a declarat Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor. Reprezentanţii Ministerului de Interne se vor afla în nivelul de top, împreună cu cei ai ANAF, urmaţi de Ministerul Muncii, Sănătăţii, Învăţământului.
În curând, cele 632.000 de firme active din România nu vor mai avea de completat decât un singur formular şi acela în format electronic, pentru plata tuturor taxelor şi impozitelor. În prezent, se estimează că firmele completează 44 de formulare diferite. Serviciul de plată electronică a taxelor şi impozitelor va fi disponibil şi pentru persoanele fizice, în măsura în care acestea vor dori să-şi achiziţioneze o semnătură electronică înainte de termenul limită, stabilit pentru sfârşitul anului 2011.
„Va exista o perioadă de acomodare cu acest serviciu, dar hotărârea mea de nezdruncinat este ca plata la ghişeu să dispară, cu totul, până la sfârşitul anului viitor. Până atunci, toţi cetăţenii vor fi obligaţi să îşi obţină şi să îşi utilizeze semnăturile electronice“, a declarat Ministrul Comunicaţiilor.
Suma cerută, în prezent, pentru o semnătură electronică este de 50 de euro, dar ministrul Sandu şi-a propus să o reducă de 10 ori. „Am discutat cu firmele care asigură aceste certificate şi sper să înţeleagă că au o piaţă de 632.000 de firme şi de peste 18 milioane de persoane care vor avea nevoie de ele. De aceea, eu cred că un cost realist nu poate depăşi 5 euro. Poate fi 3 euro, poate fi 7, dar în niciun caz 50 de euro. N-am cum să oblig un ţăran, de pildă, să dea banii ăştia pe o semnătură electronică“.
Utilizarea semnăturii electronice în scopul plăţii taxelor, impozitelor, autorizaţiilor, facturilor, se va putea face personal (gratuit) sau asistat. „Va exista în fiecare oficiu poştal din ţară un operator specializat în procesarea semnăturilor electronice. Contra unui cost infim, acesta îi va putea asista pe cei care nu au acces la o conexiune broadband (de mare viteză – n. a.) sau, pur şi simplu, nu ştiu să utilizeze un calculator“, spune Gabriel Sandu.
Ministrul Comunicaţiilor precizează că va invita şi alte firme să presteze acest serviciu (al intermedierii plăţilor electronice) pentru populaţie. Utilizarea semnăturii electronice nu se va limita, însă, la plata electronică a dărilor către stat. În câţiva ani, pe măsura dezvoltării serviciului eRomânia la capacitate maximă, practic orice demers oficial va presupune utilizarea semnăturii electronice: „Înscrierea copilului la şcoală, înmatricularea maşinii, rezervarea biletelor de tren, comanda unui buchet de flori – totul, absolut se va face cu semnătura electronică“, preconizează Gabriel Sandu.
Implementarea proiectului eRomânia, al cărui cost global este estimat la 500 de milioane de euro şi care îşi propune interconectarea întregii administraţii publice din ţară, se va finaliza în termen de cinci ani. Astfel, din 2015, umbrele electronice ne vor urma pas cu pas şi ne vor înregistra toate mişcările din spaţiul public. Între beneficiile unui asemenea sistem de monitorizare, Sandu înşiră reducerea cheltuielilor bugetare cu până la 35%, reducerea muncii la negru cu 15%, utilizarea transparentă a banilor publici.
În aceste condiţii, este mai mult decât previzibil următorul pas, al utilizării acestei tehnologii, şi anume folosirea cărţilor de identitate pe post de „card de autentificare“ al semnăturii electronice al fiecărui posesor, care vor unifica datele din toate celelalte documente cu cip (permis de conducere, bilet de RATB, card de sănătate, paşaport, carte de credit).
Imaginaţi-vă o lume – nu foarte îndepărtată, cu terminale la fiecare colţ de stradă, la fiecare ghişeu sau tarabă, unele chiar portabile (individuale), o lume în care tranzacţiile financiare se derulează NUMAI VIRTUAL (prin card) si sunt controlabile şi urmăribile 100%.
Cum va fi implementat totuşi acest sistem?
Pasul 1:  Se vor crea gratuit, pentru toţi cetăţenii romani ce posedă un CNP (cod numeric personal) „umbre electronice“, adică identităţi virtuale, pe un site oficial al Ministerului Tehnologiei şi Comunicaţiilor.
Pasul 2: Campanie susţinută de informare a cetăţenilor, cu privire la „beneficiile“ utilizării sistemului „umbrei electronice“, deşi normal ar fi fost ca astfel de măsuri sa fie precedate de dezbateri publice privind utilitatea, oportunitatea şi costurile implementării unor astfel de măsuri.
Pasul 3: si cel mai important: implementarea prin oficiile Poştei Romane, până la nivel de sate, a acestui sistem, pregătirea angajaţilor Poştei Romane în vederea operării sistemului. Adică, sistemul va deveni complet operaţional la nivelul întregii ţări, indiferent de pregătirea individului privind folosirea computerului.
Pasul 4: lovitura finală, echivalentă cu închiderea puşcăriei electronice din jurul fiecăruia dintre noi „obligativitatea efectuării de plăţi (în prima faza doar taxele şi impozitele: taxa pentru carnet auto, impozitul pe maşină, impozitul pe clădiri, impozitul din venituri, taxa pentru paşaport, buletin, taxa de înscriere la examene de orice fel, inclusiv şcolare sau universitare etc.) Numai prin intermediul acestei „umbre electronice“. O prima testare în acest sens (e drept, doar parţială) s-a făcut deja: spre exemplu, în Bucureşti, persoanele care doresc sa plătească la Administraţia Financiară a Sectorului 2 impozitul pe clădire, o pot face de la ghişeul Administraţiei Financiare NUMAI CU CARDUL, nu si în numerar. Pentru plata în numerar, trebuie sa apelezi la serviciile Poştei Romane. Deci până şi cetăţenii din cel mai îndepărtat cătun al ţării vor fi obligaţi sa îşi ridice pensia sau să îşi plătească dările prin internet, prin intermediul identităţilor electronice, „ajutaţi“ de funcţionarul de la Poşta din sat.
Concluzie: Dacă se va reuşi implementarea acestui sistem, următorul pas va fi „racordarea“ fiecărei persoane la identitatea sa virtuală prin intermediul cipului aplicat asupra persoanei. Aceasta operaţiune a „umbrei electronice“ reprezintă PASUL INTERMEDIAR, dar decisiv, către aplicarea cipului sub pielea fiecăruia dintre noi.

Alternative
Realitatea nu poate fi ignorată. Nu ne putem opune dezvoltării tehnologiei, aşa că trebuie să învăţăm să alegem soluţiile tehnologice care ne pot garanta drepturile şi libertăţile pe care ni le dorim.
O alternativă este oferită de o tehnologie deja larg-folosită în Japonia, cunoscută sub numele de QR Codes. În principiu este vorba despre un cod de bare cu citire în 2 dimensiuni.
În continuare prezentăm un sumar al caracteristicilor QR Codes, de interes pentru utilizarea lor in locul microcipului:
1. Capacitate:
1. QR Codes poate stoca 7.089 caractere numerice. Cu alte cuvinte dacă s-ar folosi DOAR numere ca şi cheie primară în baza de date, utilizând QR Codes, putem stoca 10 la puterea 7.089 dosare. Pentru comparaţie, populaţia actuală a globului la data 08/01/09: 6.774.705.647, deci un număr de ordinul 10 la puterea 9.
2. QR Codes poate stoca 4.296 caractere alfanumerice.
3. Din punctul 1. si 2. putem deduce că am putea folosi 20 de caractere numerice pentru cheia primară şi alte 4.200 caractere alfanumerice pentru orice alte informaţii care le dorim înscrise în codul QR. În plus putem compacta aceste informaţii cu algoritmul ZIP dacă chiar dorim să avem la dispoziţie mult mai mult spaţiu de stocare. (Compactarea nu este recomandată din punctul de vedere al transparenţei informaţiei afişate de cod.)
2.Transparenţă si verificabilitate:
4. Algoritmul de citire si scriere al codurilor QR este de domeniul public: citire – proiectul zying; scriere – proiectul google charts
5. Oricine poate verifica datele înscrise pe codul QR folosind un simplu scaner sau webcam sau chiar prin calculare directă cu ajutorul unei hârtii şi a unui creion
3. Dreptul la intimitate:
6. Codurile QR se pot citi doar folosind lumina vizibilă şi doar dacă actul este prezentat în linie neobstrucţionată de citire (dacă actul nu este prezentat, el nu poate fi citit)
4.Toleranţa la defecte:
7. În caz de dificultate de citire sau distrugere parţială a codului, unele informaţii pot fi recuperate
8. Informaţiile citite se verifică prin algoritmul de citire, ceea ce duce la o auto-corectare a multor erori de citire

Avantaje faţă de tehnologia RFID:
1. Transparenţă:  Nimeni nu poate introduce informaţii neperceptibile în documentul cu QR code. Daca codul se re-imprimă, el poate fi verificat de către deţinător (totalitatea informaţiilor de pe el poate fi citită cu un simplu webcam).
2. Intimitate: Nimeni nu poate citi de la distanta Codul QR. Actul cu un asemenea cod trebuie prezentat de către deţinător pentru citire în mod voluntar.
Avantaje fata de codurile de bare:
1. Probleme de conştiinţă: Codurile QR nu conţin cifra 666 aşa cum o face standardul EAN 13 de coduri de bare (pe larg folosit in Europa)
2. Capacitate: EAN 13 are o capacitate de 13 caractere numerice, QR Code poate stoca 7089 caractere numerice
Că vrem sau nu, opţiunile noastre rămân aceleaşi. Informare, acţiune civică, acţiune politică, modificarea cadrului legislativ. Avem doar acele drepturi pe care ni le putem apăra.
COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC reprezintă o alternativă viabilă de luptă pe plan civic şi sperăm, cât de curând, şi pe plan politic, împotriva acestei agresiuni continue la adresa libertăţilor noastre. Fără a cădea în extrema aserţiunilor conspiraţioniste, nu putem totuşi să nu remarcăm (şi să nu ne îngrijorăm) cu privire la direcţia în care merge societatea umană, la nivel naţional şi chiar planetar.
Mai mult ca niciodată, se impune să acţionăm împreună, pentru a ne păstra şi consolida drepturile civile de care ne bucurăm în prezent. Dincolo de scopul informativ al acestui articol, cei care doresc să se implice activ în această mişcare de opoziţie la îngrădirile impuse de statul poliţienesc cetăţeanului, pot să ni se alăture, fie prin internet, pe grupul: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., fie prin intermediul paginii noastre de internet: http://www.refuzimplant.blogspot.com/

Despre autori:
Viorel Ene, inginer de profesie, este preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România şi membru din anul 1990 al Partidului Naţional Ţărănesc. El este şi preşedintele Asociaţiei Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor (APADAR). Viorel Ene este organizatorul a sute de proteste si acţiuni publice pe teme privind respectarea drepturilor omului, şi liderul COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC .
Rapcea Mihai, de profesie avocat, este unul dintre colaboratorii redacţiei Nexus România. El este vicepreşedinte al Asociaţiei Adevăr şi Dreptate şi membru fondator al Asociaţiei Noua Dreaptă. Activist al drepturilor omului, organizator şi coordonator a o serie de proiecte ale societăţii civile privind drepturile omului, el este unul dintre principalii iniţiatori ai COALIŢIEI ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC. Rapcea Mihai publică articole pe teme de drept şi chestiuni de interes public la adresa: http://ro.altermedia.info/ şi www.rapcea.ro

 

Share