Explicarea misterului ce învăluie fenomenul OZN

Detalii
Autor: Steven M. Greer, MD

Introducere
În ultimii câţiva ani am avut responsabilitatea de a pune la curent cu problematica OZN-urilor/extratereştrilor diverşi funcţionari guvernamentali şi oameni de ştiinţă importanţi din SUA şi din străinătate. Dovezile sunt clare şi copleşitoare: nu e dificil să demonstrezi convingător realitatea existenţei OZN-urilor per se. O provocare mai mare o reprezintă elucidarea arhitecturii misterului ce înconjoară OZN-urile (v. prezentarea acestui subiect în articolul intitulat Unacknowledged („Neconfirmat“) de acelaşi autor).

Cea mai mare provocare constă însă în găsirea răspunsului la întrebarea „de ce?“.
De ce acest secret?
De ce există un guvern „negru“ sau nerecunoscut în interiorul guvernului?
De ce să ascunzi subiectul OZN-urilor/extratereştrilor de ochii publicului? Dovezile sunt complexe, dar posibil de prelucrat. Partea de „cum?“ sau natura programelor secrete este mai dificilă şi mult mai complexă. Problema cea mai provocatoare dintre toate rămâne aceea de a explica „de ce?“ – motivul din spatele secretului. Nu există un singur răspuns la această întrebare, ci mai degrabă mai multe motive corelate, care toate împreună justifică un mister atât de extraordinar.
Investigaţiile şi interviurile luate la zeci de martori strict secreţi care au participat la astfel de programe ne-au permis să înţelegem motivele păstrării acestui secret.
Gama lor se întinde de la cele evidente până la cele cu adevărat bizare. În materialul de faţă doresc să vă prezint câteva elemente esenţiale referitoare la acest mister, de ce a fost impus şi de ce este atât de dificil pentru cei implicaţi în programele secrete să-şi schimbe politica şi să permită dezvăluirea adevărului.

La început
În primele zile ale fenomenului OZN, armata, serviciile de informaţii şi corporaţiile industriale erau preocupate de natura fenomenului crezând că se datorează unor adversari umani; apoi, după ce s-a stabilit natura sa extraterestră, au fost îngrijorate de reacţia publicului. În anii ’30 şi ’40 aceasta nu era o problemă minoră: dacă OZN-urile ar fi fost de origine pământeană, ele ar fi reprezentat dovada existenţei unui adversar pământean ce dispunea de un mare avans tehnologic faţă de aviaţia militară americană. După ce s-a stabilit originea extraterestră a fenomenului (unele cercuri cunoşteau acest lucru înainte de finalul celui de-Al Doilea Război Mondial), existau mai multe întrebări decât răspunsuri. De ce sunt aici extratereştrii? Care sunt intenţiile lor? Cum călătoresc navele lor cu astfel de viteze fantastice prin imensitatea spaţiului? Cum ar putea aplica oamenii aceste tehnologii – atât pe timp de război cât şi pe timp de pace? Cum ar reacţiona publicul la aflarea acestor lucruri? Ce efect va avea dezvăluirea acestor fapte asupra sistemelor de credinţe umane şi asupra sistemelor politice şi sociale?
De la sfârşitul anilor ’40 până la începutul anilor ’50 s-a desfăşurat un efort concertat pentru a descifra tehnologiile ce stau la baza acestor nave spaţiale, în principal prin studiu direct, prin intermediul unor procedee de inginerie inversă aplicate obiectelor recuperate din New Mexico şi din alte locuri. S-a recunoscut imediat că aceste obiecte folosesc legi ale fizicii şi tehnologii mult mai avansate comparativ cu motoarele cu combustie internă, tuburile de vid şi altele asemănătoare. În atmosfera Războiului Rece şi într-o lume în care un avantaj relativ minor putea înclina din punct de vedere tehnologic balanţa puterii în cursa înarmării nucleare, acesta nu era un subiect lipsit de importanţă. Într-adevăr, tema disfuncţiei geopolitice umane apare ca trăsătură recurentă a misterului legat de OZN-uri până în prezent. Despre asta vom discuta mai târziu.
Din documentul strict secret Wilbert Smith al guvernului canadian ştim că acest subiect a fost considerat mai secret decât cercetarea necesară realizării bombei cu hidrogen. La sfârşitul anilor ’40 se depunea un efort gigantic pentru a studia obiectele extraterestre, a descoperi modul lor de funcţionare şi posibilele lor utilizări. Proiectul care se ocupa cu acest subiect era chiar şi atunci extraordinar de secret. A căpătat un caracter şi mai secret la începutul anilor ’50 când s-a progresat substanţial în domeniul fizicii ce stă la baza sistemelor energetice şi de propulsie a navelor extraterestre. După cât putem estima, aceea a fost perioada în care întregul proiect a devenit tot mai „negru“ şi mai secret.
Compartimentarea proiectului ce se ocupa cu fenomenul OZN a crescut exponenţial de la începutul anilor ’50 când s-a realizat ce aveau la dispoziţie de fapt aceste proiecte secrete: dispozitive ce se bazau pe o fizică şi sisteme energetice care – dacă ar fi fost dezvăluite – ar fi schimbat pentru totdeauna viaţa de pe Pământ. Din vremea lui Eisenhower, proiectele OZN/ extratereştri au devenit tot mai compartimentate şi mai îndepărtate de posibilitatea legală şi constituţională de a fi controlate. Aceasta înseamnă că Preşedintele – ştim din declaraţii ale martorilor că Eisenhower era la curent cu existenţa navelor extraterestre – şi liderii similari ai Marii Britanii şi ai altor ţări nu erau informaţi despre cercetările întreprinse în această direcţie. Astfel, lideri aleşi şi numiţi se confruntau cu un complex militaro-industrial sofisticat (după cum l-a numit Eisenhower) cu proiecte compartimentate labirintic care scăpau tot mai mult posibilităţii lor de supraveghere şi control.
Din declaraţii ale unor martori direcţi ştim că Eisenhower, Kennedy, Carter şi Clinton erau frustraţi de încercările făcute pentru a penetra astfel de proiecte. Aceasta era valabil şi pentru membri ai Congresului, investigatori, lideri ai altor ţări, precum şi pentru ONU. Nu contează cât de înaltă este poziţia pe care o deţii: dacă nu eşti considerat necesar proiectului, nu vei fi informat despre el, punct.
Contrar credinţei populare din anii ’60 preocuparea pentru faptul că publicul s-ar putea panica la aflarea veştii că nu suntem singuri în univers nu a fost motivul principal pentru păstrarea secretului. Cunoscătorii înţeleg că – în pofida poveştilor fantastice răspândite în cercurile OZN-iştilor şi în „Dosarele X“ – frica de extratereştri ostili nu a reprezentat nici ea un factor semnificativ. Chiar dacă a existat o confuzie permanentă în unele cercuri secrete în privinţa intenţiilor ultime aflate în spatele fenomenului extraterestru, nu ştim să fi existat vreun membru avizat al acestor cercuri care să-i fi considerat pe extratereştri ostili sau reprezentând o ameninţare.
În anii ’60 şi cu siguranţă în anii ’90, lumea era familiarizată cu conceptul de călătorie în spaţiu, iar populara literatură ştiinţifico-fantastică îndoctrinase complet masele cu ideea că extratereştrii sunt departe de a fi doar o posibilitate. De ce s-a mai perpetuat secretul? Războiul Rece s-a terminat. Oamenii cu greu ar mai fi şocaţi de ideea că nu suntem singuri în univers (majoritatea oamenilor deja cred asta – de fapt, majoritatea oamenilor cred în existenţa OZN-urilor). Pe lângă asta, ce ar putea fi mai şocant decât faptul de a trăi de la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX cu mii de bombe cu hidrogen îndreptate asupra fiecărui oraş important al lumii? Dacă putem trăi cu asta, cu siguranţă putem face faţă ideii că extratereştrii sunt reali. Explicaţiile facile bazate pe frică, panică, şoc ş.a.m.d. nu sunt suficiente pentru a justifica păstrarea unui mister atât de profund încât chiar şi preşedintelui şi directorului CIA să le fie interzis accesul la informaţii.

O estimare curentă a tehnologiilor extraterestre
Păstrarea în continuare a misterului legat de OZN-uri trebuie să aibă deci legătură cu dinamica esenţială a raportului de forţe pe plan mondial şi a modului în care o astfel de dezvăluire va afecta acest raport. Aceasta înseamnă că informaţiile despre fenomenul OZN posedă un potenţial atât de mare de a schimba starea actuală încât suprimarea lor este considerată esenţială indiferent de costuri.
Revenind la începutul anilor ’50, am aflat că tehnologia şi fizica de bază a navelor extraterestre au fost descoperite prin proiecte intense de inginerie inversă. Atunci s-a luat decizia de a creşte gradul de secretizare a informaţiilor până la un nivel ce nu mai fusese atins anterior – nivel prin care subiectul respectiv era scos în afara lanţului guvernamental obişnuit de comandă şi control.
De ce? În afară de posibila utilizare a unei astfel de cunoaşteri de către adversarii SUA/Marii Britanii în epoca Războiului Rece, s-a realizat că aceste dispozitive nu erau echivalentul maşinii tatălui dumneavoastră. Fizica ce stă la baza sistemelor de generare a energiei şi de propulsie ar putea înlocui cu uşurinţă toate sistemele de propulsie şi de generare de energie de pe Pământ – şi odată cu ele, întreaga ordine geopolitică şi economică. În anii ’50, lumea nu era foarte preocupată de încălzirea globală, colapsul ecosistemului, micşorarea stratului de ozon, dispariţia pădurilor tropicale, degradarea biodiversităţii, etc. Din perspectiva celui de-al Doilea Război Mondial, era nevoie de stabilitate, nu de o nouă convulsie a ordinii economice, tehnologice şi geopolitice a lumii. Amintiţi-vă, celor care deţin controlul le place să-l şi păstreze. Au o aversiune faţă de risc, nu le plac schimbările semnificative şi nu renunţă uşor la control şi la putere.
Dezvăluirea existenţei extratereştrilor, urmată de inevitabila dezvăluire a noilor tehnologii, ar schimba lumea pentru totdeauna – şi ei ştiau asta. Acest lucru trebuia evitat cu orice preţ. În plus, atunci era epoca „ceea ce este bun pentru General Motors este bun şi pentru America“, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru marile afaceri cu petrol, cărbuni, etc. Dezvăluirea prezenţei extratereştrilor ar duce inevitabil la punerea în circulaţie a acestor tehnologii, iar asta ar mătura întreaga infrastructură tehnologică a planetei. Schimbările ar fi imense  şi bruşte. În prezent, acest lucru este şi mai adevărat decât atunci. De ce? Pentru că prin evitarea acestei probleme în anii ’50 – situaţie convenabilă în acea vreme – s-a ajuns acum la o situaţie mult mai delicată. De exemplu, dependenţa lumii de petrol şi de tehnologia bazată pe combustie internă este mai mare acum decât în 1955. Economia mondială este de câteva ori mai mare, aşa că orice schimbare ar fi exponenţial mai mare – şi potenţial mai haotică.
Aceasta este deci enigma: fiecare deceniu şi fiecare generaţie a transmis această problemă următoarei generaţii, doar pentru a descoperi că, în afara păstrării secretului, orice altă soluţie este mai destabilizatoare decât ar fi fost cu un deceniu mai înainte. Prinsă într-un cerc înnebunitor de mister, de amânare a dezvăluirilor, în complexitatea crescândă a lumii şi dependenţa tot mai mare de sisteme energetice demodate, fiecare generaţie a descoperit că se află într-o situaţie tot mai dificilă.
Oricât de dificilă ar fi fost dezvăluirea în anii ’50, acum este chiar mai dificilă şi potenţial zguduitoare la nivel mondial prin consecinţele sale. Descoperirile tehnologice ale anilor ’50, bazate pe analiza obiectelor extraterestre ne-ar fi putut face capabili să transformăm complet situaţia economică, socială, tehnologică şi ecologică mondială. Faptul că un astfel de progres a fost ascuns publicului se datorează faptului că ierarhia aflată la control în acea vreme (şi până în prezent) s-a opus oricărei schimbări. Nu încape îndoială că schimbările ar fi fost imense.
Gândiţi-vă: o tehnologie care permite producerea de energie pornind de la aşa-zisul câmp al punctului zero şi care ar face ca fiecare casă, uzină şi vehicul să aibă propria sa sursă de energie – fără vreo sursă externă de combustibil. Nu mai e nevoie de petrol, gaz, cărbune, centrale nucleare sau motoare cu combustie internă – şi nici mai există nici problema poluării, punct. Gândiţi-vă: o tehnologie care foloseşte dispozitive electrogravitationale ce permit transportul pe deasupra oricăror suprafeţe – gata cu şoselele care acoperă terenuri agricole fertile. Sună grozav.
Dar în anii ’50 exista petrol din belşug, nimeni nu era preocupat de poluare, încălzirea globală nu reprezenta un motiv de îngrijorare, iar guvernele doreau doar stabilitate, stare deja existentă atunci. Pe lângă asta, de ce să rişte cutremurele pricinuite de o astfel de dezvăluire? Mai bine lăsa altă generaţie să se ocupe de această problemă. Dar acum, situaţia s-a schimbat. Pământul se încovoaie sub povara populaţiei în creştere – 6 miliarde de oameni – toţi doritori de maşini, electricitate, televizoare ş.a.m.d. Toată lumea ştie că nu mai avem petrol decât pentru maxim 50 de ani – şi chiar dacă am fi avut mai mult petrol, ecosistemul planetei nu ar fi putut rezista la încă 50 de ani de astfel de abuz. Riscurile dezvăluirilor sunt mult mai mici decât riscurile păstrării secretelor: dacă se va continua cu această strategie, ecosistemul Terrei se va prăbuşi. E vorba despre o mare schimbare şi despre instabilitate globală...
Mulţi oameni vor considera impactul tehnologic şi economic drept justificarea centrală pentru păstrarea secretului. La urma urmei, vorbim despre o schimbare în economie de ordinul mai multor trilioane (un trilion = o  mie de miliarde, n.ed) de dolari pe an. Sectoare ale economiei precum energia şi transporturile ar fi revoluţionate în totalitate. Sectorul energiei – partea prin care sunt cumpăraţi şi arşi combustibili fosili – va dispare cu totul. În timp ce alte industrii vor înflori, numai un prost ar putea nesocoti impactul dispariţiei unui astfel de segment al economiei în valoare de mai multe mii de miliarde de dolari.
Cu siguranţă, „interesele legitime“ implicate în infrastructura industrială globală legată de petrol, gaz, cărbune, motoare cu combustie internă şi utilităţi publice nu reprezintă o forţă neglijabilă în această lume. Dar pentru a înţelege misterul din jurul fenomenului OZN, trebuie să reflectaţi la ceea ce reprezintă în esenţă toţi banii aceştia: putere. Putere geopolitică substanţială. Trebuie să vă gândiţi ce se va întâmpla când fiecare sat din India (sau Africa sau America de Sud sau China) va avea dispozitive care pot genera cantităţi mari de energie. Întreaga lume va putea să se dezvolte într-o manieră fără precedent – fără poluare şi fără miliarde cheltuite pe centrale electrice, reţele şi combustibili. Cei care nu au vor avea.
Acesta ar fi de departe considerat un lucru bun – la urma urmei, mare parte din instabilitatea mondială, războaie, etc. este legată de sărăcia stupefiantă şi privaţiunile economice într-o lume extrem de bogată. Injustiţia socială şi inegalitatea economică extremă dau naştere la mult haos şi suferinţă pe lume. Aceste tehnologii descentralizate şi nepoluante vor schimba permanent această situaţie. Chiar şi deşerturile vor înflori...
Trebuie să ne amintim însă că puterea geopolitică rezultă din avans tehnologic şi economic. India are peste un bilion de oameni, iar Statele Unite cam un sfert din acest număr, dar cine are cea mai mare putere geopolitică? Pe măsură ce aceste sisteme energetice proliferează, aşa-numita Lume a Treia va ajunge rapid la egalitate cu lumea industrializată din Europa, Statele Unite şi Japonia. Aceasta va duce la o schimbare masivă a puterii geopolitice. Lumea industrializată va descoperi că va trebui să împartă efectiv puterea cu înjosita (acum) Lume a Treia. Cei aflaţi acum la putere nu au nici un interes în a face un astfel de lucru; nu au făcut-o nici în anii ’50. Cu greu suportăm să ne împărţim în prezent puterea chiar şi prin intermediul Naţiunilor Unite.
Dezvăluirea  informaţiilor referitoare la fenomenul OZN/extratereştri va conduce la proliferarea globală a unor noi sisteme energetice, ceea ce va avea ca rezultat o egalizare a puterii în lume. Statele Unite şi Europa au o populaţie de aproximativ 600.000.000 de oameni.
Aceasta reprezintă doar 10% din populaţia lumii. Odată ce restul de 90% va creşte din punct de vedere al poziţiei tehnologice şi economice, este clar că puterea geopolitică se va deplasa spre – sau egaliza cu – restul lumii. Puterea va trebui să fie împărţită. Securitatea colectivă la un nivel cu adevărat global va fi inevitabilă. Acesta va fi sfârşitul lumii pe care o cunoaştem.
Când combinăm impactul economic şi tehnologic cu cel geopolitic, devine evident că schimbările produse de încetarea misterului sunt cu adevărat uriaşe, transformatoare la nivelul întregii planete. Nu este un subiect care să poată fi tratat cu uşurinţă. Dar la 50 de ani după ce lumea ar fi putut avea aceste noi tehnologii – şi după 50 de ani lungi de degradare ecologică, haos şi inegalitate socială şi economică – descoperim că suntem ultima generaţie aflată la capătul lungii cozi de transmitere a fierbintelui cartof cosmic cunoscut drept problema misterului OZN-urilor. Iată-ne deci cum stăm, ţinând acest cartof fierbinte, dar ce vom face cu el? A dezvălui secretul înseamnă declanşarea unor schimbări vaste şi profunde în aproape fiecare aspect al existenţei umane – economic, social, tehnologic, filozofic, geopolitic ş.a.m.d. A menţine în continuare acest secret şi a suprima aceste noi energii şi tehnologii de propulsie înseamnă ceva şi mai destabilizator: prăbuşirea ecosistemului Pământului şi epuizarea combustibililor fosili de care depindem, plus mânia crescândă a celor care nu au, care  sunt lipsiţi de o viaţă completă şi demnă.
Nu mai există generaţii cărora să le putem transmite acest cartof cosmic fierbinte: trebuie să ne confruntăm cu el şi să facem ceea ce ar fi trebuit făcut în 1950.

Pânzele pe care le ţesem
Ca şi cum cele de mai sus nu ar fi suficiente pentru a justifica păstrarea secretului, amintiţi-vă lucrurile extraordinare realizate în acest scop. Infrastructura necesară pentru menţinerea acestui secret, inaccesibil nici măcar preşedinţilor, directorilor CIA, liderilor Congresului şi prim-miniştrilor europeni este ilegală.
Să fiu clar: entitatea care controlează subiectul OZN şi tehnologiile legate de acesta are mai multă putere decât orice guvern sau lider din lume. Posibilitatea apariţiei unei astfel de situaţii a fost prevăzută de Preşedintele Eisenhower când, în ianuarie 1961, ne-a avertizat în privinţa „complexului militaro-industrial“ aflat în continuă creştere. Acela a fost ultimul său discurs în calitate de preşedinte,  în care ne-a avertizat în mod clar asupra unei situaţii înfricoşătoare despre care avea cunoştinţe directe. Eisenhower văzuse nave extraterestre şi cadavre de extratereştrii. Ştia de programele secrete ce studiau toate acestea. Dar mai ştia şi că pierduse controlul asupra acestor proiecte şi că „ei“ îl minţeau în privinţa duratei şi a naturii complete a cercetăriilor şi activităţilor de dezvoltare.
Într-adevăr, în prezent, păstrarea secretului este o operaţiune internaţională hibridă, cvasi-guvernamentală, cvasi-privatizată, ce funcţionează în afara sferei de activitate a oricărei agenţii sau guvern singular. „Guvernul“ – în forma în care dumneavoastră, eu şi Thomas Jefferson îl putem concepe – este în realitate în afara circuitului. Un proiect necunoscut majorităţii, foarte secret şi compartimentat controlează aceste subiecte. Accesul se obţine doar prin faptul că eşti inclus în el, iar dacă nu eşti inclus nu contează dacă eşti directorul CIA, preşedintele ţării, preşedintele Comitetului de Relaţii Externe a Senatului sau secretarul general al ONU: pur şi simplu nu vei şti despre sau nu vei avea acces la aceste proiecte.
Într-adevăr, situaţia este atât de înfricoşătoare încât liderul şefilor de stat major de la Pentagon nu are mai mult acces la astfel de proiecte decât orice alt civil – cu excepţia cazului în care aceştia sunt „oameni din interior“ datorită unui motiv anume. Dar acesta este un caz rar. Pentru a dobândi şi păstra o astfel de putere au fost făcute tot felul de lucruri. Amintiţi-vă de poemul lui Robert Frost în care vorbeşte despre „pânzele pe care le ţesem“. Dar cum capătă identitate o astfel de entitate dintr-un păienjeniş de secrete, înşelăciune, minciuni şi insubordonare? Pentru a fi mai specific, acest grup dispune de o putere şi de drepturi care nu i-au fost acordate legal. Este extraconstituţional, atât în SUA şi Marea Britanie, cât şi în alte ţări ale lumii. Voi admite posibilitatea ca, măcar la început, această acţiune secretă să fi avut rolul de a menţine secretul şi de a evita instabilitatea. Riscurile prezentate de scurgerile accidentale de informaţii – sau de vreun lider care să hotărască legal că a venit momentul dezvăluirilor – au făcut să devină esenţială ţeserea unei pânze de mister şi dezvoltarea unor operaţiuni ilegale din ce în ce mai complexe. Pânza s-a extins şi asupra operaţiunii în sine. Complexitatea proiectelor compartimentate, gradul de activitate neconstituţională şi neautorizată, „privatizarea“ (sau furtul) tehnologiilor avansate de către corporaţii partenere (partea „industrială“ a complexului militaro-industrial), minţitul continuu al liderilor legal aleşi şi numiţi şi al publicului – toate acestea şi altele au contribuit la o psihologie a păstrării continue a secretului, deoarece prezentarea adevărului ar duce la dezvăluirea celui mai mare scandal din istoria cunoscută.
Cum ar reacţiona, de exemplu, publicul dacă ar afla faptul că degradarea ecosistemului întregii planete şi pierderea irecuperabilă a mii de specii de plante şi animale, dispărute datorită poluării, au fost complet inutile – şi că ar fi putut fi evitate dacă o dezvăluire onestă a acestei informaţii ar fi avut loc în anii ’50? Cum ar reacţiona societatea în urma ştirii că mii de miliarde de dolari au fost cheltuiţi ani de zile pe proiecte neautorizate, neconstituţionale? Iar aceşti dolari proveniţi din taxe au fost folosiţi de corporaţii partenere la acest secret pentru a dezvolta tehnologii de vârf bazate pe studiul obiectelor extraterestre ce au fost apoi patentate şi folosite în tehnologii aducătoare de mari venituri? Nu doar că plătitorii de taxe au fost înşelaţi, dar au fost şi puşi să plătească în plus pentru astfel de realizări extraordinare, ce au rezultat în urma unor cercetări plătite tot de ei! Nu mai discutăm de furtul de la extratereştri al proprietăţii intelectuale asupra acestor tehnologii.
În timp ce tehnologiile generatoare de energie şi cele de propulsie au rămas secrete, aceste corporaţii partenere au obţinut profituri enorme de pe urma descoperirilor din electronică, miniaturizare şi alte domenii conexe. Astfel de transferuri ascunse de tehnologie reprezintă un furt de tehnologii de multe mii de miliarde de dolari, tehnologii care ar trebui să fie de domeniul public, deoarece plătitorii de taxe au plătit pentru ele. Şi cum ar reacţiona publicul dacă ar afla că programul spaţial ce a costat multe bilioane de dolari, folosind rachete cu combustie internă, a fost un experiment primitiv şi inutil, deoarece sisteme de propulsie şi tehnologii mult mai avansate existau încă înainte să se fi ajuns pe Lună? NASA şi celelalte agenţii din domeniu au fost şi ele în mare parte victime ale păstrării acestui secret pe cât au fost restul guvernului şi publicul. Doar o parte mică, foarte compartimentată, dintre oamenii de la NASA ştiu despre tehnologiile reale, extraterestre, ascunse în aceste proiecte. Cu siguranţă că unchiul meu, care a ajutat la proiectarea modulului lunar care l-a dus pe Neil Armstrong pe Lună, a fost şi el o victimă ca oricare alta, deoarece nici lui nu i s-a permis accesul la acele descoperiri. A trebuit să se bazeze pe fizica veche şi pe vechile tehnologii de propulsie, pe baza unui jet rezultat prin combustie internă, la fel ca toţi ceilalţi. Ce ruşine. Realitatea de neevitat este aceasta: acest proiect secret, indiferent de cât de bine intenţionat ar fi fost iniţial, a fost purtat mai departe de propria putere secretă. A abuzat de această putere. Ne-a jefuit viitorul pentru o perioadă de 50 de ani.

Relaţia cu extratereştrii
Situaţia este de fapt mult mai rea. Tot ce este consemnat deasupra este doar umbra unei probleme şi mai mari: grupul secret ce conduce aceste proiecte „negre“ legate de OZN-uri a avut de asemenea un  control exclusiv asupra fazelor de început a relaţiei ce se năştea între oameni şi extratereştri. Aceasta a fost tragic de greşit administrată – aproape până la faza de catastrofă globală autentică. Căci ce se întâmplă atunci când un grup neales, nenumit, auto-ales, cu orientare militară, trebuie să facă faţă relaţiilor inter-specii între oameni şi extratereştri? Ei bine, ca în cele mai multe domenii, dacă porţi ochelari cu lentile roz întreaga lume arată roz. Dacă porţi în schimb ochelari militari, orice dezvoltare nouă şi necontrolată va fi văzută ca o ameninţare militară potenţială sau reală. Caracteristica unui astfel de grup este faptul că este omogen în privinţa viziunii asupra lumii şi a tiparelor mintale. Puterea şi controlul sunt calităţi preeminente. Un astfel de secretism extrem creează o ambianţă foarte periculoasă în care lipsesc controlul şi echilibrul. Într-un astfel de mediu pot fi luate decizii foarte periculoase cu un feedback necorespunzător din partea unor perspective necesare care au fost excluse cu forţa.
Am descoperit că într-o astfel de atmosferă de paranoia, militarism şi secret extrem s-au întreprins acţiuni extrem de periculoase împotriva extratereştrilor. Avem într-adevăr multiple surse în interior care ne-au descris folosirea unor tehnologii tot mai avansate pentru a urmări, ţinti şi distruge obiecte extraterestre. Dacă acest lucru este adevărat în proporţie de doar 10% (eu sunt convins că e adevărat în proporţie de 100%), ne confruntăm cu o criză diplomatică şi socială globală care se află complet în afara controlului nostru, dar care pune în pericol întreaga planetă.
Amintiţi-vă, proiecte secrete de inginerie inversă au avut ca rezultat salturi gigantice în tehnologii care, aplicate sistemelor militare, ar putea fi o adevărată ameninţare pentru extratereştrii ce ar putea fi aici cu intenţii paşnice. Încercările de a militariza rapid spaţiul sunt probabil rezultatul unei viziuni mioape, militariste şi paranoice asupra proiectelor şi intenţiilor extratereştrilor. Dacă aceasta rămâne necontrolată, poate conduce doar la o catastrofă. Acest grup, indiferent cât de bine intenţionat este, trebuie să iasă rapid la lumină, astfel încât să poată interveni oameni de stat cu o perspectivă nouă. În timp ce nu avem nici o dovadă care să arate că civilizaţiile extraterestre ar fi câtuşi de puţin ostile, este de asemenea clar că este improbabil că ele vor permite o interferenţă neîngrădită în operaţiunile lor. Autoapărarea este probabil o calitate universală. Chiar dacă extratereştrii au demonstrat până acum un autocontrol enorm, nu s-ar putea să declanşăm un anumit răspuns, dacă tehnologiile secrete umane încep să ajungă la egalitate cu cele extraterestre, iar noi folosim astfel de tehnologii într-o manieră războinică? Această perspectivă ne îndeamnă la înţelepciune.

Viitorul nostru în balanţă
Avem nevoie ca într-o problemă atât de vastă să se implice Jimmy Carterii şi Dalai Lamaşii noştri, precum şi alţi oameni de stat. Dar dacă le este refuzat în continuare accesul – şi subiectul rămâne nedezvăluit – rămânem cu câţiva indivizi, nealeşi de către noi, care să ne decidă soarta şi să acţioneze în numele nostru. Această stare a lucrurilor trebuie să se schimbe – şi cât mai curând.
Ca o analiză finală, chiar dacă schimbările ce însoţesc o astfel de dezvăluire legată de OZN-uri şi extratereştri vor fi masive şi vor avea un impact profund asupra fiecărui aspect al vieţii de pe Pământ, este totuşi corect să fie dezvăluit adevărul. Mania secretului a căpătat o viaţă proprie: este un cancer crescând care trebuie vindecat înainte de a distruge viaţa de pe Pământ. Motivele păstrării secretului sunt clare: puterea globală, controlul economic şi tehnologic, păstrarea stării geopolitice actuale, teama de scandalul ce va înconjura dezvăluirea unor astfel de proiecte, etc. Dacă dezvăluirea este periculoasă, atunci păstrarea secretului este şi mai periculoasă. Pământul moare pentru că noi îl ucidem.
Cele mai bogate 250 de persoane şi familii din lume posedă un activ net egal cu cel al 2,5 miliarde de oameni săraci de pe glob. Relaţia promiţătoare dintre umanitate şi extratereştri este militarizată şi încordată datorită unei gândiri şi a unor programe greşite, desfăşurate în totalitate în secret.
Oricât de înfricoşătoare ar putea fi dezvăluirea, cu potenţialul ei de a crea schimbare şi instabilitate pe termen scurt, păstrarea în continuare a secretului înseamnă distrugerea Pământului datorită prostiei şi lăcomiei noastre.
Viitorul umanităţii, care a fost întârziat şi jefuit în ultimii 50 de ani, nu mai poate fi jefuit încă 50 de ani. Nu mai avem la dispoziţie încă 50 de ani: ecosistemul Pământului va fi distrus mai repede. Nu avem la dispoziţie alegeri uşoare. Dar există una care este cea corectă. Ne veţi ajuta să o facem?

Despre autor:
Steven M. Greer este doctor în medicină şi director al Proiectului Dezvăluirea (The Disclosure Project). În mai 2001, dr. Greer a prezidat conferinţa de presă a Proiectului Dezvăluirea ce a avut loc la Clubul Naţional al Presei din Washington DC, unde peste 20 de membri au prezentat depoziţii ce confirmau existenţa OZN-urilor şi a extratereştrilor. Dr. Greer conduce şi o cercetare la nivel mondial ce urmăreşte descoperirea unor surse alternative de energie, în special dispozitive bazate pe energia punctului zero, plănuind să identifice şi să dezvolte sisteme care să elimine necesitatea utilizării combustibililor fosili.
Dr. Greer a publicat recent lucrarea Hidden Truth, Forbidden Knowledge, în care îşi descrie călătoria spirituală, relaţia cu extratereştrii şi confruntările sale cu forţele care încearcă să păstreze secrete informaţiile referitoare la fenomenul OZN şi dispozitivele de tip free energy.
Pentru mai multe informaţii despre dr. Greer şi cercetările sale, vizitaţi http://www.DisclosureProject.org şi http://www.SEASpower.com.