Creşterea dramatică a obezităţii şi a bolilor conexe cu aceasta
Filmul documentar american Super Size Me urmăreşte experimentul unui tânăr care doreşte să afle ce se va întâmpla dacă va mânca timp de o lună întreagă, în fiecare zi, hrană de tip fast food.1 Privim cum Morgan Spurlock înregistrează experienţa sa de a consuma mâncare de la McDonald de trei ori pe zi timp de 30 de zile. Pe măsură ce povestea se desfăşoară, învăţăm din ce în ce mai multe despre problema creşterii obezităţii în SUA.2

Între timp, putem urmări o investigaţie amănunţită a efectelor fizice, mentale şi emoţionale ale consumului excesiv de hrană de tip fast food. Aşa cum probabil am fi putut ghici, Spurlock se simte rău şi se îngraşă foarte repede. Ceea ce este surprinzător este faptul că se îngraşă mai repede şi se simte mai rău decât ar fi putut anticipa însăşi echipa lui de medici. Acest experiment în domeniul dieteticii ridică o întrebare importantă: este cu adevărat consumul de mâncare gen fast food cauza dramaticei înmulţiri a numărului de persoane bolnave de obezitate? Şi ce face de fapt ca mâncarea gen fast food să fie atât de nesănătoasă pentru noi? Există şi alţi factori implicaţi? Acestea sunt nişte întrebări pertinente pentru noi toţi deoarece obezitatea nu mai este doar o problemă a americanilor. Ea se răspândeşte în jurul lumii cu o rată din ce în ce mai mare. Conform estimărilor actuale există un miliard de adulţi supraponderali în lume, dintre care 300 de milioane sunt din punct de vedere clinic obezi.3 Doar în Statele Unite numărul acestor persoane s-a dublat în ultimii 20-25 ani.
Estimările actuale arată că 30% din populaţia întregii SUA suferă de obezitate şi 65% dintre aceştia sunt supraponderali.4 Din moment ce unul dintre cele mai mari exporturi din lumea occidentală este cultura americană, nu este de mirare că obiceiurile noastre – şi prin urmare problemele noastre de sănătate – se răspândesc cu viteză în întreaga lume. În alte ţări ale lumii cum ar fi Rusia, Germania, şi Republica Cehă, rata obezităţii la adulţi este cuprinsă între 23% şi 26%.4a,4b În Australia, aproximativ 20% din întreaga populaţie este obeză.5 În Marea Britanie şi Canada, rata obezităţii în rândul adulţilor este mai apropiată de 15%.6 Aceste valori cresc deoarece a avut loc de asemenea o uimitoare creştere a numărului de copii supraponderali şi bolnavi de obezitate. Se estimează că în SUA, 22 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani sunt clinic obezi. Acest număr este de două ori mai mare decât cel din 1980.
La adolescenţi această rată este şi mai alarmantă deoarece s-a triplat din 1980, ajungând în cazul acestora de la 5% la 16% cât este în prezent.7 Organizaţia Mondială a Sănătăţii este foarte conştientă de ceea ce acum se numeşte epidemia de „globezitate”.8 Ea ne aduce la cunoştinţă că multe dintre bolile cronice grave asociate cu obezitatea duc la cheltuirea în întreaga lume a miliarde de dolari datorită costurilor servicilor de sănătate publică şi a orelor de lucru pierdute.
Obezitatea se află pe locul doi – după fumat – în topul cauzelor bolilor ce pot fi prevenite. Obezitatea constituie un factor major de risc în arterioscleroză, diabet şi cancer – boli ale societăţii industrializate moderne. Riscul de infarct, atac cerebral şi depresie – nemaimenţionând aici numeroasele afecţiuni non-fatale incluzând degenerarea articulaţilor şi gastritele – este mult mai mare în rândul obezilor. În film putem vedea cum Spurlock consideră în mod evident că industria  este cel mai mare contribuabil la această problemă. El repetă dogma actuală în privinţa obezităţii, deşi majoritatea dintre noi cunoaştem deja această poveste. În primul rând, el afirmă că consumăm mult prea multă mâncare, prea multe calorii. În al doilea rând, ne spune că mâncăm prea multe grăsimi. În al treilea rând, afirmă că nu facem suficiente exerciţii fizice. Am auzit deja aceste explicaţii de nenumărate ori. Oare nu facem suficient efort? Sau problema este de fapt alta? Mai departe se găseşte o listă a credinţelor colective pe care le avem în privinţa obezităţii:
1. Obezitatea este rezultatul unui consum de mâncare în exces, a faptului că mâncăm prea multe calorii.
2. Obezitatea este rezultatul consumului excesiv de grăsimi saturate. Consumul de grăsime – în special de grăsimi animale – duce la îngrăşare.
3. Obezitatea este rezultatul unei lipse de voinţă şi a unei slăbiciuni de caracter.
4. Obezitatea este o caracteristică determinată genetic, cum este de exemplu şi culoarea ochilor şi nu se poate face nimic în această privinţă.
5. Obezitatea este cauzată de nepăsare, lăcomie şi lipsa de „fibră morală”.
6. Obezitatea este cauzată doar de lipsa de mişcare fizică.
Toţi am bănuit la un moment dat că mâncarea gen fast-food şi bomboanele nu sunt bune pentru noi. Procentul de americani care frecventează în mod constant fast-food-urile este probabil de aproximativ 20%, cu toate acestea procentajul de americani supraponderali este de aproape 65%.
În mod evident, conexiunea obezitate – fast-food nu poate fi făcută vinovată de toate acestea. Avem atât de multă încredere în dieta noastră bazată pe „carne şi cartofi”, dar nu reuşim să admitem că, chiar şi aceste mâncăruri sunt diferite de cum erau odinioară. Carnea provine de la animale bolnave şi este plină de hormoni, antibiotice şi alte medicamente. Calitatea proteinelor şi grăsimilor din carne a fost în mod radical alterată datorită dietei aberante cu care aceste animale au fost crescute.
Cartofii au fost modificaţi genetic şi trataţi cu pesticide puternice şi persistente, cu fertilizatori sintetici şi alţi aditivi. În trecut se ştia că hrana cumpărată de la supermarket pentru a fi gătită acasă era de o calitate mult superioară mâncării pe care o cumpărăm de la fast-food-uri. Însă în zilele noastre nu mai putem face această presupunere. Poate că de fapt refuzăm să acceptăm care este adevărata stare a alimentelor noastre. În orice caz, industria agricolă este încântată de faptul că dăm vina pe mâncarea gen fast-food, deoarece deturnează atenţia publicului de la ei.
Faptul cel mai trist este că mâncarea pe care o cumpărăm de la McDonald şi mâncarea pe care o cumpărăm de la supermarket nu mai este atât de diferită pe cât era odinioară.
La un anumit nivel ne simţim ca şi cum, în prezent, am avea situaţia sub control. Guvernul şi autorităţiile medicale şi-au efectuat studiile şi şi-au făcut cunoscute recomandările. Lucrurile se desfăşoară pentru ei aşa cum au fost plănuite. Totuşi situaţia necesită cu disperare efectuarea unei analize mai profunde şi dobândirea unei mai mare înţelegeri. Trebuie să privim obezitatea dintr-o perspectivă diferită pentru a putea modifica modul în care evoluează lucrurile. Modul nostru curent de abordare a problemei nu va putea duce la rezolvarea ei. La fel ca şi rădăcinile ei, obezitatea este simptomul unei probleme mult mai mari. Utilizarea unui punct de vedere mai holistic, la fel cum este cel oferit de către sistemele de medicină tradiţionale ar putea oferi o înţelegere mai profundă asupra acestei situaţii dificile.

Teoria găleţii
Explicaţia populară a obezităţii este bazată pe „teoria găleţii”. Această ipoteză afirmă că organismul uman este ca o găleată: hrana pe care o punem înăuntru umple găleata, iar exerciţiile pe care le efectuăm golesc găleata. Astfel că, oamenii care cresc în greutate îşi umplu de fapt în exces şi-şi golesc prea puţin găleţiile. Mesajul care ne-a fost băgat pe gât  este că mâncăm de fapt mult prea mult şi facem mult prea puţine exerciţii fizice. Dar este mult mai mult decât atât!
Această teorie presupune că toate caloriile pot fi tratate în mod egal, că toate au acelaşi impact asupra sănătăţii şi bolilor. Ea omite să ia în considerare diferenţele dintre mâncarea produsă  într-un mod sănătos şi mâncarea produsă într-un mod nesănătos. Omite să ia în considerare diferenţa dintre calităţile particulare asociate cu fiecare categorie de mâncare. Uită să ia în considerare nevoile reale ale corpului uman. În primul rând, ignoră toţii ceilalţi factori care contribuie la apariţia obezităţii pe lângă consumul excesiv de mâncare şi lipsa de exerciţiu. Teoria găleţii pleacă de la presupunerea că toate procesele organismului sunt intacte şi se desfăşoară normal într-o persoană care devine obeză, dar situaţia nu pare să stea aşa.
Va trebui să renunţăm la ideea că obezitatea este rezultatul unor mecanisme fiziologice normale. Pentru ca organismul să producă acel tip de acumulări patologice ce apar în cazul obezităţii, trebuie ca el să se afle într-un mod de funcţionare diferit de cel normal. Lucrurile se petrec ca şi cum corpul ar funcţiona într-un mod de supravieţuire, creând astfel acest tip de corp obez ca pe o ultimă încercare de a păstra viaţa în condiţii neobişnuit de aspre, atât interne cât şi externe. Cu siguranţă există o mulţime de perturbări funcţionale, de anomalii hormonale şi metabolice şi de influenţe patogenice. Bănuiala mea este că nu poţi lua o persoană normală, sănătoasă şi să o transformi într-un individ obez doar prin supra-alimentaţie şi lipsă de exerciţii fizice.9
Printre alţi posibili factori implicaţi în obezitate se numără şi multiplele deficienţe nutriţionale, disfuncţionalităţi ale organelor, dependenţele, depresia, epuizarea şi sentimentele de gol psihologic şi spiritual. A spune unei persoane obeze că trebuie să mănânce mai puţin şi să facă mai multe exerciţii este mult prea simplist pentru a putea constitui o stategie eficientă în combaterea acestei probleme complexe. Şi acesta este exact punctul în care ne aflăm în acest moment. Este necesar să realizăm o evaluare completă a situaţiei şi să luăm în considerare toate aspectele cu care ne confruntăm.
Oamenii devin obezi dintr-o mulţime de motive, sau mai degrabă ca rezultat al unor factori multipli. Este de asemenea adevărat faptul că trebuie să examinăm mai îndeaproape ceea ce mâncăm: care mâncăruri le consumăm mai mult şi care mai puţin. Consumul de grăsimi ne face cu adevărat mai graşi? Oamenii au mâncat o mulţime de grăsimi pentru o lungă perioadă de timp. Anumite culturi îşi extrag 70% din calorii din grăsimi şi acest lucru a fost adevărat pentru multe generaţii timp de mii de ani.10
De ce acum avem atît de multe probleme cu ele? Dintotdeauna am consumat grăsimi în mâncare – acest lucru nu s-a schimbat. Lucrul care s-a schimbat este tipul de grăsime pe care îl consumăm. De exemplu, consumul de grăsimi din lapte a scăzut constant în ultimii ani. În mod asemănător, consumul de ulei de nucă de cocos a scăzut în mod abrupt comparativ cu o perioadă de doar câteva decenii în urmă. Între timp, consumul de uleiuri vegetale a crescut extrem  de brusc11 –  fără îndoială datorită faptului că acest tip de grăsimi (în special uleiurile hidrogenate şi cele parţial hidrogenate) constituie ingredientul principal în multe dintre mâncărurile preambalate pe care le cumpărăm de la supermarket.
Un alt ingredient dubios care este deseori găsit alături de uleiurile vegetale hidrogenate este siropul cu un conţinut mare de fructoză obţinut din porumb. La ora actuală consumăm din aceste două ingrediente mai mult decât niciodată. Experienţa mea în tratarea unor bolnavi de obezitate în cadrul unei practici clinice „alternative” sugerează că obezitatea prezintă iun scenariu mult mai complicat decât simpla absorbţie a unui exces de calorii şi lipsa de exerciţiu.
Examinarea bolnavilor mi-a arătat că nu este vorba doar despre un exces de ţesuturi, ci sunt prezente în acelaşi timp şi mari deficienţe. În ştiinţa occidentală am compara aceste tipuri de deficienţe cu lipsa de vitamine, minerale şi enzime şi cu epuizarea glandelor endocrine. În practica clinică este de asemenea foarte obişnuit să vedem pacienţi cu o acumulare excesivă de reziduuri corporale şi concomitent cu o deficienţă de elemente necesare unei bune sănătăţi. Procesul prin care această transformare are loc are anumite caracteristici care coincid cu modul de viaţă american şi cu ideologia occidentală. Este inerent în alegerile noastre nutritive, în modul în care avem grijă de corpurile noastre, în modul în care abordăm propriile emoţii, munca, naşterea copiilor şi aşa mai departe. De multe generaţii nu am mai avut o abordare cu adevărat conştientă şi sănătoasă asupra vieţii.
Problema nu se limitează pur şi simplu la grăsimea acumulată. Trebuie să  luăm în considerare faptul că mâncărurile procesate şi preparate pe care le cumpărăm de la supermarket nu sunt la fel de uşor de digerat ca şi echivalentele lor naturale. Drept rezultat, există multe lucruri care sunt absorbite prin intestin în sânge, şi care nu pot fi asimilate prin intermediul funcţiilor normale ale corpului. Obezitatea este o combinaţie de acumulări din acest tip de materiale nedigerabile cuplată cu energii corporale epuizate, rezerve endocrine epuizate şi o capacitate digestivă slăbită. Rezultatul final este o pierdere a complexităţii la nivelul întregului sistem; corpul se transformă într-o pungă de gunoi plină cu lucruri de care nici nu are nevoie şi nici nu este capabil să le digere sau să le elimine. În exterior, putem vedea că lucrurile sunt în mod clar diferite. Nici măcar nu le mai spunem graşi, pentru că ştim că este vorba despre altceva. „Celulită”, „deşeuri în corp”, „pneu de rezervă”, „burtă de bere”. Chiar şi în limbajul comun ştim că este vorba despre altceva decât despre nişte depozite normale de grăsime.
Grăsimea din corpul unui obez are de fapt o chimie diferită de aceea găsită în corpul unei persoane sănătoase. Fiecare celulă din corpul unei persoane (fie ea obeză sau nu) are o anumită cantitate de grăsime în ea. Membrana celulară care formează bariera care defineşte fiecare celulă este numită înveliş fosfolipidic şi este compusă din grăsime – într-o celulă sanguină tipică se găsesc aproximativ 30% grăsimi saturate şi  30% grăsimi nesaturate. Aceasta înseamnă că există un înveliş din molecule de grăsime care formează suprafaţa oricărei celule.
La fel cum un balon păstrează aerul în interior, tot aşa membrana celulară conţine toate componentele celulei. Fiecare celulă din corp este construită în acelaşi mod.  La nivelul membranei celulare se desfăşoară o intensă activitate. Hormonii şi alte molecule se ataşează de membrană şi fac ca celula să se angreneze în toate funcţiile esenţiale ale vieţii. Tot ceea ce îi este necesar celulei pentru a putea funcţiona şi supravieţui trebuie să treacă prin membrană. Membrana celulei trebuie să acţioneze ca o „barieră de selecţie”, ceea ce înseamnă că trebuie să permită în mod selectiv anumitor molecule să treacă prin ea, prevenind în acelaşi timp trecerea materialelor nedorite.
Aceste membrane au nevoie de o aprovizionare constantă cu noi molecule de grăsime, pentru a le înlocui pe cele care au fost pierdute prin intermediul diferitelor procese. Trebuie să existe disponibilă o combinaţie potrivită de grăsimi saturate şi nesaturate, de bună calitate, în scopul de a asigura funcţionarea corectă a acestor structuri complexe. Dacă nu sunt prezente în sânge moleculele de grăsime potrivite, corpul va încorpora orice fel de molecule de grăsime disponibile. În cazul oamenilor obezi, membranele celulare conţin un amestec denaturat de molecule de grăsime.12 Drept rezultat celulele nu mai sunt capabile să funcţioneze normal. Membrana nu mai poate funcţiona ca o barieră selectivă, iar celula lasă să intre înăuntrul ei orice pluteşte în fluxul sanguin. Pe măsură ce moleculele de grăsime sporesc din ce în ce mai mult, ele permit acumularea a şi mai multe lipide necorespunzătoare.
Anumite componente sănătoase cum ar fi de exemplu lipazele enzimatice, care descompun moleculele de grăsime, sunt în mod clar absente. Grăsimea în sine poate fi utilizată ca zonă de depozitare a substanţelor solubile în grăsime, multe dintre toxinele din mediul înconjurător fiind solubile în grăsime: ele sunt „uleioase” în opoziţie cu cele „apoase”.
Drept rezultat, ţesuturile grase acumulează aceste deşeuri toxice şi le depozitează un timp nedefinit. Grăsimea este capabilă să îşi sintetizeze propriile substanţe potenţial toxice: estrogenul de exemplu este produs de către ţesuturile de grăsime atât la femei cât şi la bărbaţi. În timp ce  pentru o bună stare de sănătate este esenţială o cantitate echilibrată de estrogen, atunci cînd acesta se găseşte în cantităţi prea mari poate provoca tot felul de probleme. Estrogenul contribuie la creşterea şi construirea ţesuturilor astfel că ajută la menţinerea grăsimii în organism. De asemenea el este un potenţial factor de creştere a tumorilor.

Denaturarea surselor de hrană
Nu putem da vina pe fast-food-uri pentru toate necazurile noastre. Mâncarea făcută în întregime din amestecuri fabricate industrial sunt regula standard pe piaţa de astăzi. Ingredientele produse în laborator, cum ar fi de exemplu uleiurile parţial hidrogenate şi cele hidrogenate, pe care multe studii le-au pus în legătură cu apariţia a o mulţime de boli degenerative cronice cum ar fi diabetul, cancerul şi obezitatea, se găsesc în aproape toate mâncărurile împachetate.13
Conservanţii, materialele de umplutură şi îndulcitorii sunt adăugaţi în mâncarea noastră. Este dificil de găsit într-un supermarket produse care nu conţin zahăr sau sirop cu un conţinut mare de fructoză obţinut din porumb. Organismele modificate genetic sunt deja ceva obişnuit, conform estimărilor aproximativ 70% din toate mâncărurile prelucrate conţinând aşa ceva. Se pare că industria agricolă nu simte nici o remuşcare în faţa manipulărilor nesfârşite la care supun resursele noastre de hrană, din moment ce plănuieşte ca în viitor aceste proceduri să devină şi mai răspândite. Atât timp cât rămânem în necunoştinţă de cauză şi indiferenţi faţă de aceste acţiuni, ni se vor vinde în continuare acelaşi tip de produse care conduc la obţinerea celor mai mari profituri pentru industrie.
Se pare că bunăstării consumatorului i se acordă puţină consideraţie, pe primul loc fiind strategiile de marketing care încearcă să promoveze aceste adevărate deşeuri ca fiind sănătoase. Mulţii indivizi care cumpără şi consumă mâncare provenită din industria agricolă par a nu cunoaşte modul în care este de fapt aceasta produsă.  Nu este o coincidenţă faptul că mare parte din această informaţie este ascunsă publicului. Animalele produse în masă de către industria agricolă sunt ţinute în medii extrem de înghesuite. Ele sunt hrănite cu orice este mai ieftin, inclusiv carcase  de animale „reciclate”. Le sunt date medicamente, hormoni şi antibiotice doar pentru a nu muri înainte de a creşte suficient de mult. Toate aceste procese nefireşti modifică profund structura cărnii, ducând la schimbarea balanţei acizilor graşi, rezultând o lipsă de   omega-3 concomitent cu o supra-abundenţă nesănătoasă de omega-6. Acest lucru adaugă în carne multe toxine şi substanţe chimice. 
Produsele obţinute din deşeuri animaliere, grăunţele şi boabele de soia nu sunt sănătoase. În mod normal vacile mănâncă iarbă şi fîn, însă atunci când au un regim alimentar anormal, acest lucru schimbă în mod drastic calitatea cărnii, astfel că proteinele şi grăsimile conţinute nu mai sunt atât de sănătoase precum erau odinioară. Interesul în cultivarea unor produse agricole pe plan local a crescut mult în ultimul timp, aşa că s-ar putea să nu fie necesar să căutaţi prea departe de casa voastră pentru a le găsi. Multe oraşe au pieţe de desfacere pentru fermieri, unde producătorii locali vând mîncare direct publicului larg. Cooperativele agricole care ajută economia locală au început din nou să câştige în popularitate, ca o alternativă la reţelele obişnuite de supermarket-uri. În plus, există multe ferme organice şi biodinamice deschise pentru publicul larg. Sunt disponibile pe internet mai multe site-uri ce oferă ajutor publicului în găsirea unui vânzător local.
Fundaţia Weston A. Price ajută oamenii de decenii, furnizând o mulţime de informaţii referitoare la hrana sănătoasă şi locurile unde poate fi ea găsită (pentru aceasta vizitaţi: www.westonaprice.org   sau   www.realmilk.com). Un alt site interesant ce oferă informaţii asemănătoare este  http://www.themeatrix.com; încercaţi neaparat să vizionaţi video-clipul! O minunată carte de bucate, ce conţine informaţii excelente despre nutriţie şi alimentaţie este  Nourishing Traditions de Sally Fallon şi dr. Mary Enig. Aceste referinţe sunt furnizate spre beneficiul celor care doresc să abordeze o dietă mult mai sănătoasă.
Tendinţa actuală de tratare a obezităţii este de a se plasa întreaga responsabilitate pentru această problemă pe umerii celor care sunt cei mai afectaţi de ea. În anumite privinţe această abordare este corectă. Dacă oamenii s-ar opri din a cumpăra acel tip de mâncare care este vândut în   supermarket-uri, atunci industria alimentară s-ar opri din a le mai  produce şi prin urmare supermarket-urile nu ar mai vinde aşa ceva. Dacă producătorii de alimente au sau nu vreo obligaţie faţă de consumatori, acest lucru este dincolo de scopul acestui articol. De asemenea, dacă reclamele din mass-media au vreun efect asupra consumatorismului în masă, şi prin urmare asupra obezităţii, aşa cum mulţi au sugerat, şi acest lucru iese în afara intenţiilor acestui articol.
Chiar dacă suntem cu toţii expuşi la procese de socializare care ne-au condus la o viaţă caracterizată de consumism în masă, fiecare dintre noi are capacitatea de a schimba oricare dintre aceste comportamente, în orice moment. Poate că primul pas constă în a deveni conştienţi de ceea ce se petrece.

Aspectele psiho-spirituale ale obezităţii
Una dintre cele mai importante componente psihologice ale obezităţii este dependenţa. Oamenii mănâncă din multe motive: pentru distracţie, pentru a se consola, ca un substitut pentru sex, sau orice altceva. Când asemenea comportamente sunt abordate în mod excesiv, ele cultivă automulţumirea, acest lucru având drept rezultat incapacitatea de a îşi asuma riscuri şi de a încerca ceva diferit.
Există un gol spiritual care este asociat cu obezitatea, situaţie în care oamenii încearcă să îşi creeze o stare de împlinire interioară în diferite moduri cu ajutorul mâncării.  Se pare că fiecare dintre noi trebuie să facă faţă la o mulţime de stresuri şi conflicte interne, care necesită realizarea unei introspecţii pentru a se ajunge la o rezolvare. Dar atât timp cât ne auto-tratăm şi ne anesteziem cu ajutorul unei diete sărace, va fi dificil să avem acces la aceste probleme profunde. Natura dependenţei este să ne ţină într-o stare în care în mod constant trebuie să facem faţă suferinţei cauzate de ceva profund şi necunoscut din noi. Până nu începem să renunţăm puţin la dependenţă, nu vom reuşi niciodată să vedem ce cauzează de fapt suferinţa şi starea de gol interior. Dependenţa de mâncare poate deveni aproape secundară în raport cu complacerea în sentimente şi gânduri auto-distructive. Când suntem plini de sentimente negative cum ar fi lipsa de respect faţă de sine, sentimentul de neajutorare şi lipsa de speranţă, toate acestea nu contribuie deloc la un rezultat mai bun.
În cazul anumitor indivizi, a trăi într-o stare de depresie contribuie la obezitate prin intermediul dependenţei faţă de anumite mâncăruri care le mai aduc alinare. Această observaţie este bazată pe idea că oamenii nefericiţi mănâncă mai mult pentru a se simţi mai bine. O altă posibilitate este ca starea de depresie în sine să contribuie direct la obezitate prin scăderea eficienţei funcţiilor fiziologice ale organismului. Menţinerea în stări emoţionale neplăcute crează stagnare şi blocaje în organe, împiedicând buna lor funcţionare. Pentru a depăşi dependenţa trebuie să trăim ca nişte oameni întregi. Toate diferitele aspecte ale vieţii trebuie să fie angrenate şi gustate. Trebuie să fim prezenţi, cel puţin într-o anumită măsură, în toate procesele noastre  - psihice, emoţionale, mentale şi spirituale. În momentul în care neglijăm oricare dintre aceste părţi ale noastre, degenerarea este inevitabilă.
În societatea modernă, avem tendinţa de a lua în considerare doar aspectele fizice ale corpului noastru. Orice altceva ce ţine de minte sau de emoţii este exilat în domeniul creierului şi al sistemului nervos. Cu toate acestea, în interiorul fiecărui organ există o conexiune între aceste nivele diferite. Multe sisteme tradiţionale de medicină recunosc inteligenţa care este prezentă în ţesuturile din fiecare parte a corpului. În interiorul fiecărui organ există tipare emoţionale şi de gândire. Aceste energii constituie o parte inseparabilă a organului, exact la fel ca şi substanţa fizică. Iar această componentă energetică poate deveni la fel de bolnavă şi de disfuncţională.
Deciziile noastre dietetice au efect nu doar asupra ţesuturilor fizice ci şi asupra sănătăţii noastre mentale şi emoţionale. În momentul în care facem legătura dintre dereglările psiho-spirituale cum ar fi depresia şi obezitatea, facem uneori presupunerea că problema constă doar în conduita noastră alimentară. Însă medicina orientală leagă emoţiile direct de funcţionarea corectă a organelor. Conform acestui mod de gândire, creşterea în greutate poate fi de fapt rezultatul direct al unor sentimente de depresie, indiferent de orice schimbare apărută în dietă. Experimentarea în mod continuu a anumitor emoţii şi gânduri poate avea ca efect scăderea eficienţei funcţionale a organelor interne. Nu doar sentimentele pot fi depresive, ci oricare parte a corpului
Boala este inevitabilă atunci când organele nu funcţionează corect datorită efectelor negative ale unei diete incorecte combinate cu efectul de încetinire al emoţiilor depresive. Când există traume emoţionale, emoţii reprimate şi excese emoţionale, toate acestea pot avea consecinţe negative şi asupra organelor interne. Ţesuturile fizice şi sfera emoţională şi mentală a conştiinţei se află într-o legătură mult mai strânsă decât se credea. Un mare accent este pus pe necesitatea unei activităţi fizice. Deşi este adevărat că oamenii au nevoie de mişcare şi exerciţii fizice pentru a fi sănătoşi, activitatea fizică nu este suficientă. Este necesar să existe mişcare şi pe plan mental şi emoţional. Oameni au nevoie să gândească şi să simtă, pentru a putea fi fiinţe umane întregi.
Modul nostru modern de viaţă nu doar că distruge capacitatea nostră de a efectua exerciţii fizice, dar de asemenea şi abilităţiile noastre de a simţi şi de a gândi. Programul nostru zilnic ne lasă  puţin timp pentru a gândi pentru noi înşine. Se pare că în loc să ne oferim spaţiul de care avem nevoie pentru a ne putea simţi şi elibera emoţiile, cădem cu uşurinţă pradă lor şi ne încurcăm în ele, având la îndemână soluţii care ne permit doar să învăţăm să trăim cu aceste disfuncţii şi nu să le rezolvăm.

Vindecarea obezităţii
Aşa cum am văzut în acest articol, obezitatea este o condiţie cauzată de factori multipli. Am schiţat o imagine care diferă considerabil de miturile comun acceptate şi concepţiile greşite referitoare la obezitate. În sumar:
1. Obezitatea este o condiţie ce implică subnutriţia şi deficienţe nutritive majore.
2. Obezitatea apare ca urmare a unor disfuncţii a sistemului digestiv datorate unui regim alimentar sărăcăcios, urmat o lungă perioadă de timp.
3. Obezitatea este susţinută de un sistem endocrin dezechilibrat ca urmare a consumului de uleiuri vegetale prelucrate, zahăr, hormoni artificiali şi toxine provenite din mediul înconjurător.
4. Obezitatea îşi are rădăcinile în dependenţe, stări de depresie şi inerţie mentală şi emoţională.
 Obezitatea este asociată cu evitarea alimentelor care ar fi de fapt benefice, cum ar fi grăsimile provenite de la animale sănătoase şi proteinele. Soluţia prescrisă în mod comun, de „a mânca mai puţin şi a face mai multe exerciţii fizice”  în general eşuează deoarece nu se adresează nici uneia dintre cauzele fundamentale enumerate mai sus. Dacă dorim să depăşim obezitatea, fiecare persoană trebuie să apeleze la puterea de decizie pe care o are la dispoziţie şi să se decidă din nou asupra modului în care doreşte să trăiască.  Fiecare dintre noi avem de mai multe ori pe zi posibilitatea de a alege o viaţă plină de sănătate sau o viaţă plină de boli. A ne asuma această putere de decizie şi a o utiliza pe deplin este lucrul de care avem nevoie cu disperare.

Despre autor:
David Zeoli este doctor în naturopatie şi acupunctură, cu sediul în Santa Fe, New Mexico, SUA. El şi-a susţinut doctoratul în naturopatie şi masteratul în medicină orientală la Colegiul Naţional de Medicină Naturopată (  National College of Naturopathic Medicine ) din Portland, Oregon. După obţinerea autorizaţiilor necesare, a lucrat în mai multe clinici din SUA. Articolul său „Bolile dentare, o plagă a societăţii moderne” a fost publicat în NEXUS, anul II, nr. 6. Dr. Zeoli poate fi contactat prin e-mail la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Note finale:
1. Super Size Me (2004), director:  Morgan Spurlock, distribuit de Showtime Independent Films şi alţii
2. Obezitatea este definită ca având un Index de Masă Corporală (IMC) de 30 sau mai mult. A avea indexul IMC de 25 sau mai mult implică conform definiţiei a fi supraponderal. Pentru a determina indexul IMC măsuraţi-vă greutatea în kilograme şi împărţiţi acest număr cu pătratul înălţimii voastre măsurată în metri. IMC=greutatea (kg) / înălţime (m)2
3. WHO, Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health: Obesity and Overweight, http://www.who.int/ dietphysicalactivity/publications/facts/obesity/en/.
4. CDC/NCHS, Prevalence of Overweight and Obesity Among Adults: United States, 1999–2002, http://www.cdc.gov/nchs/products/pubs/pubd/hestats/ obese/obse99.htm.
4a. Platform on Diet, Physical Activity and Health, International Obesity Task Force in collaboration with the European Association for the Study of Obesity, http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/ nutrition/ documents/iotf_en.pdf
4b. Obesity Surgery in Russia, Obesity Surgery 9(1):40-3, February 1999.
5. Proietto, J., Can the obesity epidemic be stopped?, Asia Pac J Clin Nutr 14 Suppl:S32, 2005.
6. The Global Challenge of Obesity and the International Obesity Task Force, http://www.iuns.org/features/obesity/ tabfig.htm#Figure%201.
7. CDC/NCHS, Prevalence of Overweight and Obesity Among Children and Adolescents: United States, 1999–2002, http://www.cdc.gov/nchs/products/pubs/pubd/hestats/ overwght99. htm.
8. WHO, Controlling the global obesity epidemic, http://www.who.int/nutrition/ topics/obesity/en/.
9. Există două aspecte care trebuie luate în considerare în această problemă. Primul, Morgan Spurlock a recăpătat o greutate normală după ce a întrerupt dieta cu mâncare provenită exclusiv de la McDonald. Al doilea: există un trib în Africa care are un fel de „concurs de îngrăşare”, în cadrul căruia participanţii încearcă să câştige în greutate mai mult decât ceilalţi, într-o scurtă perioadă de timp. În timpul acestui concurs, fiecare participant locuieşte într-un mic cerc cu raza de aproape 1,5 metri şi nu se mişcă din acest loc până la sfârşitul concursului. Prietenii le aduc cantităţi mari de lapte pe care ei îl beau. După cum se poate bănui, indivizii capătă proporţii masive. Însă după concurs, toţi participanţii se reîntorc la rutina lor zilnică şi în cele din urmă revin la o greutate normală.
10. Fallon, Sally şi  Enig, Mary G., Nourishing Traditions, New Trends Publishing, Inc., Washington, DC, 2001 (ediţia a doua revăzută), p. 7.
11. Putnam, Judy şi Gerrior, Shirley, Trends in the US Food Supply, 1970–97, USDA/ERS, http://www.ers.usda.gov/ publications/aib750/aib750g.pdf.
12. Petrescu, O. şi ceilalţi., Long-chain fatty acid uptake is upregulated in omental adipocytes from patients undergoing bariatric surgery for obesity, Int J Obes (Lond) 29(2):196-203, februarie 2005.
13. Ichinose Y. şi alţii, [Formation of experimental obesity by Crisco], Nippon Yakurigaku Zasshi 83(4): 309-15, aprilie 1984. 

Share