În ultimii cinci ani, Suzanne Smart a fost supusă la două tomografii, două electroencefalograme, o audiogramă şi la o mulţime de alte investigaţii medicale de către specialiştii care căutau să determine din ce cauză suferea de rare şi misterioase migrene, ţiuituri şi dureri intense în urechi. Simptomele dispăreau după un cutremur mare.
„Ani de zile familia mea a crezut că experimentam simptome fantomatice,” a spus Suzanne. „Ei m-au îndemnat să apelez la sfaturile medicilor.”

După o multitudine de teste sofisticate, medicul ei a conchis că este perfect normală şi sănătoasă.
„La început, am tolerat să fiu uşor ridiculizată şi am fost subiectul multor glume în ultimii ani,” a spus ea. „Eram atentă cu cine deschideam o discuţie pe această temă. În general, comunic doar cu alte „persoane sensibile” (PS), a remarcat Suzanne.
Astfel este viaţa indivizilor care experimentează simptome fizice înainte de cutremure sau erupţii vulcanice. După o ridiculizare şi o lipsă de încredere iniţiale din partea celorlalţi, un impuls mai puternic le determină pe PS să-şi facă starea cunoscută ştiinţei. Acest impuls se datorează sentimentului de vină, ce apare ca urmare a cutremurelor ucigaşe.
„Cel mai rău efect pe care l-am suportat ca PS nu a fost cauzat de simptomele pe care le-am detectat, ci de nesiguranţa legată de imposibilitatea mea de a detecta cu exactitate epicentrul, ziua şi ora cutremurului,” a spus Suzanne. „Realitatea este că, uneori vor muri oameni şi uneori poţi face, dacă poţi, prea puţin în această privinţă.”
PS se simt responsabili să încerce să salveze miile de potenţiale victime înainte de producerea cutremurului. După acesta, apare un sentiment de vină.
Membrii familiei au început să o creadă pe Suzanne când au descoperit că prezicerile ei s-au dovedit extrem de exacte. „În orice caz, în ultima vreme mă întreabă ocazional şi pe ascuns dacă sesizez ceva pentru anumite locaţii, mai ales dacă se întâmplă să fie vorba despre destinaţia unei vacanţe,” a povestit ea.
Medicul Suzannei o încurajează acum. „La ultima mea vizită, cam o lună în urmă, mi-a spus chiar că i se pare nemaipomenit că pot auzi acele sunete şi că prezint acele simptome şi că aş putea să le folosesc la prezicerea unor cutremure pentru a salva vieţi,” a spus Suzanne.

Preziceri demne de încredere bazate pe ţiuituri în urechi
O altă PS este Petra Challus din partea de nord a Californiei. Petra încearcă să dovedească ştiinţei că cutremurele pot fi prezise cu exactitate prin intermediul simptomelor prezentate de corpul uman. Ea ţine legătura şi coordonează un grup de PS, care experimentează cu toţii ţiuituri în urechi anterior unui cutremur, pentru a putea încadra prin triangulaţie epicentrul. Fără a-şi pierde curajul datorită reacţiilor unor seismologi faţă de această cercetare, Petra este hotărâtă şi plină de energie.
„Cea mai dezagreabilă reacţie la relatările mele referitoare la sunetele pe care le aud, o am când persoana cu care vorbesc îşi lasă capul pe spate, meditează o secundă, îşi dă ochii peste cap şi apoi spune că aşa ceva nu este posibil,” a spus Petra într-un email. „Le cer apoi să-mi verifice prezicerile din trecut şi ei tot nu cred că este posibil să prezici cutremure folosind sunete.” Petra a continuat: „Majoritatea, chiar în cazurile în care am făcut preziceri foarte precise, spun de obicei că am ghicit, în ciuda detaliilor clare şi a parametrilor specifici exacţi furnizaţi, adică dată, loc şi magnitudine.”
Petra a făcut o prezicere înainte de cutremurul de la Parkfield, California, din 27 septembrie 2004. „Spre sfârşitul după-amiezii lui 27.09.2004, am auzit un ţiuit cu durata de cinci secunde în urechea dreaptă. Îmi dădea o senzaţie de „pământ” şi, datorită lucrului de durată cu hărţi, am ştiut că acest sunet avea legătură cu Parkfield, California,” a spus Petra. Nu auzisem niciodată un sunet asemănător pentru Parkfield, aşa că nu am putut sesiza care ar putea fi magnitudinea. Am considerat-o de 4,8 şi am făcut o prezicere publică pentru 27.09.2004, ora 8:54 p.m.,” a adăugat ea.
„Cutremurul care a urmat a fost cel mult-aşteptat cu magnitudinea de 6,0 şi a avut loc în 28.09.2004 la ora 10:15 a.m., la 11 ore după ce am făcut prezicerea,” a spus ea. Acest cutremur era aşteptat de savanţi de 38 de ani şi nici unul dintre instrumentele lor nu a detectat nimic înainte de cutremur. Până astăzi nu am primit nici o recunoaştere a savanţilor de la Parkfield pentru că am făcut ceea ce ei nu au putut face deşi dispuneau de un buget de peste 40.000.000$ şi de 38 de ani de cercetare.”
Petra îşi rafinează formula predictivă bazată pe emisiile misterioase care îi dau senzaţia internă de sunete. Ea a descoperit o formulă care o ajută să identifice cât de departe va fi localizat epicentrul. Cutremurul cu magnitudinea de 6,8 din Nisqually, Washington, din 28 februarie 2001, a fost cheia realizării formulei.
„Cel mai dramatic eveniment pe care l-am experimentat a fost să aud un sunet cu durata de 20 de secunde în urechea stângă în 28 februarie 2001. Aceasta s-a întâmplat cu două ore înaintea cutremurului din Nisqually cu magnitudinea de 6,8 care a avut loc la ora 10:55 a.m. în 28 februarie 2001,” a scris Petra. „Am auzit un sunet foarte puternic, extrem de electric, asemănător unui sunet pe care ţi-l imaginezi călătorind printr-o fibră optică. Pe o scară de la 1 la 5, acest sunet s-ar clasifica la 5 cu uşurinţă. A fost cel mai puternic sunet pe care l-am auzit în şase ani” a spus ea.
„Deşi nu am avut timp să prezic cutremurul înainte de a avea loc, datorită acestui eveniment am înţeles în sfârşit că prin numărarea secundelor auzite se măsoară distanţa până la cutremur, cu o viteză de 60,70 km/s. Aceasta a fost cea mai mare realizare a mea în prezicerea cutremurelor prin  această metodă,” a spus ea.
Astăzi, pentru uşurinţă în localizarea pe hartă, folosesc 60,50 km/s pentru fiecare secundă de percepere a sunetului.”
Petra Challus a găsit câţiva savanţi interesaţi de cercetarea sa. Grupul ei de PS participă la un studiu al cărui scop este determinarea viabilităţii metodei sale. „Momentul cel mai promiţător l-am avut luna trecută [decembrie 2005] când am avut o singură ratare şi un singur anunţ scadent [o prezicere care nu a fost urmată de nici un cutremur]” a spus Petra. „Pentru noi, aceasta este o realizare fenomenală.”
Pe pagina cealaltă, în dreapta, se află o hartă recentă a sunetelor auzite de PS, rezultat al cercetării asupra cutremurelor întreprinsă de Petra Challus. Cercul central reprezintă poziţia PS în momentul perceperii sunetului specific. Mărimea cercului reprezintă formula de calcul al distanţei în funcţie de durata perceperii sunetului respectiv. Codul de culori reprezintă persoana particulară şi direcţia tonală percepută de acea persoană, membră a grupului de cercetare. Toate prezicerile se bazează pe documente înregistrate înainte de cutremur(e).

Senzaţii datorate undelor radiale
Poate că cel mai dramatic tip de PS este cel care poate simţi undele radiale premergătoare cutremurului şi care poate determina direcţia din care vin acestea. Sandy Awerkamp din partea de sud a Californiei este una dintre persoanele sensibile la aceste unde radiale, iar precizia ei este stranie.
„În ’97 încă încercam să descopăr de ce mişcările acestea, pe care acum le numesc unde, cresc de fiecare dată când suntem aproape de declanşarea unui cutremur mare,” a spus Sandy. „După câţiva ani de observaţii şi de corelare a lor cu cutremurele, am ştiut sigur că există acea corelaţie.” Cel mai dramatic a fost de departe cutremurul din Northridge [17 ianuarie 1994, magnitudine de 6,7] datorită numărului mare de vieţi pierdute” a continuat Sandy. „În vinerea de dinaintea cutremurului, îmi terminasem programul de lucru şi mă pregăteam să ies din birou când m-am oprit o clipă deoarece simţeam că ameţesc. În timp ce stăteam aşa, recepţionera m-a întrebat ce nu este în regulă, iar eu am lăsat să-mi scape: «Vei crede că sunt nebună, dar Los Angeles-ul va trece printr-un cutremur mare peste câteva zile, iar acest cutremur va fi diferit.» Ea a râs, desigur, dar m-a întrebat de unde ştiu şi ce vroiam să zic prin «cutremur diferit». Nu am ştiut cum să-i explic că ameţesc înaintea unui cutremur mare, dar de data asta senzaţia de ameţeală era însoţită şi de cea de a fi împinsă puternic dinspre nord, ceea ce indica Los Angeles-ul”, a povestit ea.
„În ziua de după cutremur m-am întors la serviciu şi am fost primită de recepţioneră cu cuvintele «Pleacă de lângă mine, nebuno!» Faţa ei şi ceea ce spusese m-au făcut să realizez că o speriasem cu adevărat şi că nu mă mai vedea ca înainte,” a spus Sandy.
„Cu câteva luni înainte de cutremurul Hector [16 octombrie 1999, magnitudine 7], mi-am luat primul computer şi am găsit un site pe care poţi înscrie preziceri. În noaptea cutremurului Hector Mine am scris prima mea prezicere publică, anunţând un cutremur cu epicentrul undeva pe o rază de 50 de km în jurul lui Big Bear, de magnitudine mai mare de 6 şi prezicând că va avea loc în mai puţin de 24 de ore. Instrucţiunile spuneau că dacă nu scriai un procentaj privind siguranţa pe care o ai că va avea loc evenimentul prezis, acest procentaj era considerat de 100%, aşa că nu am pus nici un procentaj,” a spus ea.
„În dimineaţa aceea în care am fost aruncaţi din pat, mă luptam să-mi stăpânesc plânsul.” Sandy a continuat: „La început am fost emoţionată, şi totuşi speriată, deoarece în sfârşit făcusem public faptul că puteam prezice cutremurele şi nu eram sigură de reacţia oamenilor. În scurt timp, emoţiile   s-au transformat în nedumerire, pentru că oamenii mă felicitau, spunând «Frumoasă reuşită!».
Nu ştiam cum să răspund la asta pentru că, după mine, prezicerea unui cutremur nu este ceva cu care să te mândreşti.” Sandy, având acum recunoscută precizia prezicerilor sale, este preocupată de felul în care oamenii folosesc informaţiile oferite de ea înainte de un cutremur ucigaş.
Ea încredinţează informaţiile familiei sale. „Familia mea mă întreabă din când în când dacă va mai fi curând vreun cutremur, dar le cer să păstreze informaţia doar pentru ei deoarece ştiu că ei nu vor intra în panică.”
Sandy a ajuns la concluzia că anunţarea prezicerilor sale pe internet nu este calea corectă. „Am realizat că dacă-mi anunţ prezicerile pe un website asta nu înseamnă o dovadă pentru lumea ştiinţifică, aşa că în ultimii câţiva ani m-am concentrat mai mult pe a găsi pe cineva care are instrumentele corespunzătoare pentru a detecta aceste unde.”
Emisiile Pământului sunt reale
În ultimii câţiva ani, am studiat şi comparat capacitatea specială a lui Sandy cu instrumente specializate care chiar detectează aceste unde înainte de cutremure.1 Performanţele lui Sandy sunt de o sută de ori mai mari decât cele ale senzorilor. Ea poate percepe şi urmări emisiile direcţionale ale undelor după cum acestea urcă şi coboară pe falia San Andreas, chiar dacă ea se află la depărtare, undeva în zona de sud a Los Angeles-ului. A fost nevoie de 13 ani de muncă la Terra Research pentru a crea senzori electronici specializaţi care să poată detecta prezenţa acestor emisii misterioase, totuşi Sandy poate cu uşurinţă să indice o zonă şi să spună care este natura undelor – radiale sau „sacadate” – şi magnitudinea cutremurului ce va urma. Mă minunez în continuare de felul în care corpul uman poate reacţiona la stimuli.
Wendy Park din Portland, Oregon, este şi ea o PS ce este sensibilă la undele radiale. Ea este studentă în anul doi la programul de infirmiere RN al Universităţii din Portland. Deoarece Wendy a învăţat să interpreteze diagramele FFT (abrev. pentru fast Fourier transform – transformata Fourier rapidă) date de instrumentele pentru prevederea seismelor aflate în laboratorul meu, ea este familiarizată cu aceste tipuri de emisii ale Pământului. Wendy se bucură că poate suna la laborator când experimentează senzaţii intense de unde radiale deoarece instrumentele şi datele îi pot confirma perioadele de activitate ale Pământului. Pentru alte PS poate dura ani de zile până când realizează că simptomele lor sunt legate de Pământ. Senzaţiile lui Wendy reprezintă şi o ocazie ideală de a face o comparaţie ştiinţifică între ele şi datele furnizate de instrumente.
În laboratorul din nordul statului Oregon instrumentele funcţionează fără întrerupere şi detectează aceste emisii ale Pământului din zona coastei de nord a Pacificului. Un sistem secundar de instrumente este conectat între reţeaua publică de energie electrică şi scoarţa Pământului. Acest sistem secundar este energizat într-o stare de rezonanţă specială astfel încât scoarţa Pământului şi reţeaua de curent formează un sistem gigantic de antene care se întinde din sudul Californiei până în Canada. Emisiile puternice ale Pământului ce  prevestesc seisme sunt detectabile chiar dacă au loc în Alaska sau în Insulele Aleutine. Acest sistem eficient de antene scrutează scoarţa Pământului. Antena ajunge la o mărime echivalentă de 536.768 km2, fiind cel mai mare sistem de antene de pe Pământ. Semnale prevestitoare puternice, îndepărtate, se vor cupla la scoarţa terestră şi vor intra apoi indirect în sistemul de antene.
Caracterul unic al sunetelor pe care le aud PS este reflectat de înregistrările emisiilor Pământului capturate de sistemul de antene. Fiecare latitudine a Pământului are propria frecvenţă şi armonici pentru emisiile respective. Acest caracter este dezvăluit prin descompunerea tonurilor şi armonicilor folosind echipamentul de analiză spectrală.

Explorarea semnalelor
Care este deci natura acestor misterioase semnale ale Pământului? Este vorba despre sunete sau despre o pulsaţie electrică prin ţesutul celular al urechii care imită sunetul?2
Cercetătorii s-au întâlnit cu o dilemă similară în cazul unui mic procent de oameni dintr-o zonă din apropiere de Taos, din New Mexico, care experimentează o senzaţie de huruit uşor sau sunete de motor diesel la relanti. Fenomenul a primit numele de „bâzâitul Taos” şi a fost observat pentru prima dată la începutul anilor ’90. Oameni de ştiinţă echipaţi cu instrumente sensibile nu au găsit nici semnale sonore, nici electromagnetice, care să explice simptomele. Savanţii nu s-au îndoit totuşi de existenţa crizelor de greaţă, ameţeală, dureri de cap şi sunete în urechi pe care le experimentau aceste persoane „sensibile”. În    1993-1994 s-a întreprins o investigaţie a cauzelor acestor emisii misterioase, fără a se trage vreo concluzie. În ultimii ani s-au realizat şi alte investigaţii, ultima fiind în 2005. Pentru unii suferinzi, emisiile s-au intensificat din 1999-2000.
Savanţii vor continua să fie nedumeriţi în privinţa naturii şi existenţei acestor emisii până când vor schimba tipul de instrumente pe care le folosesc pentru a căuta semnalele. Semnalele nu sunt sunete şi nici unde radio veritabile. Fizica actuală caută unde sonore şi unde radio, deoarece le par a fi singura explicaţie care corespunde fizicii populare. Nu se va ajunge la descoperirea adevăratelor semnale folosind în continuare doar microfoane sensibile sau senzori magnetici sau electrostatici pentru diferite tipuri de unde radio.
Medicii ştiu despre apariţia bruscă a senzaţiilor de ameţeală şi de greaţă la pacienţii care se mişcă rapid în apropierea câmpurilor magnetice foarte puternice ale aparatelor MRI (magnetic resonance imaging – de investigare prin rezonanţă magnetică) de astăzi.3, 4 Semnalele Pământului nu sunt însoţite de un câmp magnetic puternic, dar ele pot provoca acelaşi tip de efect – declanşarea bruscă a senzaţiilor de ameţeală şi de greaţă.
În căutarea acestor semnale ale Pământului, savanţii au folosit unii dintre cei mai sensibili senzori magnetici existenţi pentru a detecta orice fel de modificări ale câmpului magnetic, fie ele cât de mici, dar nu au găsit nimic până în prezent. În aparatul MRI se utilizează puterea externă intensă a câmpurilor magnetice şi unde radio pulsatorii pentru a excita atomul făcându-l să ajungă la o stare de rezonanţă. Ei nu se gândesc însă la câmpurile electrostatice puternice deja existente în atomi. Nu e nevoie de nici o baterie! Atomul are în el propria sa sarcină.
Declanşarea bruscă a senzaţiilor de ameţeală şi greaţă, precum şi a altor simptome, îşi are ca sursă atomii înşişi. Semnalele provenite de la Pământ sparg câmpurile electrostatice puternice existente la nivelul atomilor. Acesta este secretul înţelegerii semnalelor misterioase. Semnalele sparg puternicele câmpuri magnetice sau electrostatice existente. Alt secret este acela că intensitatea câmpului şi densitatea atomilor (sau ţesutului, vorbind din punctul de vedere al oamenilor) conduc la o acordare cu acest tip de semnal al Pământului. De aceea unii oameni experimentează aceste simptome în mod diferit sau chiar deloc.
Electronica modernă foloseşte acelaşi principiu de acordare la un dispozitiv numit diodă „varicap”, al cărei nume vine de la „condensator cu tensiune variabilă” (voltage-variable capacitor). Tensiunea sau sarcina electrică a acestui dispozitiv îşi modifică parametrii de acordare într-o manieră precisă, prin deplasarea unei bariere de sarcină prin siliciul care acoperă dioda. Acelaşi principiu guvernează felul în care se acordează ţesutul celular al corpului uman cu semnalele Pământului.
Aceasta reprezintă totodată baza modului în care sunt realizaţi senzori unici pentru detectarea semnalelor Pământului.5, 6 Pentru ca savanţii să înceapă să „vadă” semnalele care prevestesc cutremurele şi la care răspund PS, instrumentele şi senzorii trebuie să dispună de un câmp. Intensitatea câmpului determină frecvenţa la care se doreşte să se realizeze acordarea. Reţeaua publică de energie electrică formează un sistem de antene ideal deoarece energia reţelei stimulează constant un câmp electromagnetic. Emisiile prevestitoare ale Pământului vor schimba câmpul electric de 60 de cicli al reţelei de alimentare şi vor crea semnalele dorite.
Ştiinţa va avea parte de o revelaţie datorită acestor semnale. Dacă vrem să înţelegem ce fac semnalele respective, fundamentul fizicii noastre trebuie să pătrundă mai adânc fenomenul „modificării Lamb” în cazul unei unde coerente mai largi. Modificarea Lamb a fost descoperită în anii ’40 de fizicianul Willis Lamb.7 Acest fenomen constă în schimbarea temporară a regulilor atomului în momentul în care stările cuantice ale electronului se vor modifica cu o cantitate liniară în loc să realizeze un salt cuantic. Cu alte cuvinte, orbitele electronice se dilată la fel ca în cazul unei persoane care expiră şi apoi inspiră.
Imaginaţi-vă acum un semnal care provoacă o „expiraţie” urmată apoi de o „inspiraţie” în miliardele de atomi ai corpului. Explicaţia dată în cazul modificării Lamb este capturarea şi reemisia unui „foton virtual” în atom. Savanţii ajung apoi la teoria electrodinamicii cuantice, după cum a indicat marele fizician modern Richard Feynmann.8 Aceasta este calea corectă pentru a înţelege natura semnalelor ce prevestesc cutremurele şi la care răspund PS.

Scalarbeamer generează aceleaşi semnale misterioase
Experimentatori amatori au descoperit întâmplător adevărata natură a acestor semnale ale Pământului construind un dispozitiv simplu numir Scalarbeamer.9 Ceea ce expermentatorii nu au realizat este cât sunt de periculoase din punct de vedere biologic emisiile provenite de la un astfel de aparat.
Un experimentator şi-a indus efecte extrem de sedative, pe lângă senzaţia de „bâzâit în cap” în timp ce era expus „fasciculelor”; el a dormit toată ziua, toată noaptea şi apoi ziua următoare ca urmare a unei scurte expuneri la „fasciculul” îngust provenit de la xenonul gazos, fascicul emis din stratul sandviş de magneţi „compensatori” stimulaţi prin impulsuri. Printr-o uşoară modificare a designului, efectele s-au transformat într-o stimulare extremă – descrisă de experimentator ca similară celei avute după două sau trei căni de cappucino sau espresso. Efectul cel mai alarmant a constat în inducerea unei paralizii complete a întregului braţ pentru mai mult de o oră, după doar cinci minute de experimentare. Îi previn cu tărie pe toţi experimentatorii să fie extrem de grijulii cu acest aparat. Un anumit grad de „întoxicare prin rezonanţă” poate fi indus în ţesuturile biologice prin aceste câmpuri emisive scalare intense. Pământul generează astfel de emisii pe o frecvenţă de bază mult mai joasă, dar emisiile respective deţin şi un conţinut armonic ce se întinde până la spectrul optic. Armonicele superioare ale acestor emisii de bază sunt cele care fac ca PS să reacţioneze şi să experimenteze simptome specifice.

Senzori echivalenţi biologic
Alţi experimentatori amatori sunt pe calea cea bună în inventarea unor senzori care să detecteze aceste semnale misterioase al Pământului. Senzorii respectivi sunt numiţi „detectoare scalare cu efect Barkhausen”.10 Aceste detectoare caută mici modificări magnetice sau „inversări” bruşte ale domeniilor magnetice din structura policristalină a materialului de bază al detectorului care este menţinut într-un câmp magnetic extern foarte puternic.
Ele sunt puternic ecranate pentru a împiedica undele radio sau magnetice din exterior să perturbe câmpul magnetic intern. Ştiinţa afirmă în prezent că nu pot exista aceste tipuri de unde. Totuşi ele există.
Altă versiune a acestor tipuri de detectoare este „senzorul scalar bazat pe câmpul electrostatic”.11 În prezent, aceste detectoare nu sunt nici finalizate nici înţelese de amatori. Oricum, ele sunt echivalentul a ceea ce are corpul uman în mod natural în structura sa celulară electrică. Câmpuri electrostatice puternice crează migrarea sarcinilor electrice în celule şi alimentează în ţesut schimbul de gradienţi electrochimici.
De fapt, mitocondria din celula umană conţine una dintre minunile naturii: un motor-generator cu 12 poli care poate pompa sarcina electrochimică în ambele sensuri.12 Oamenii de ştiinţă spun că această minune este unul dintre „cele mai mici motoare cunoscute ştiinţei”.13 Cuplul motor al acestei pompe unice de sarcină electrică este incredibil: o lingură plină cu astfel de proteine/„motoare” generează un cuplu motor egal cu cel al unui motor de Mercedes! Această celulă poate crea un câmp electrochimic (sau echivalentul electrostatic al acestuia) foarte puternic.14 O sarcină de 0,1 V prin membrana cu grosimea de 5 nm a unei celule dă un câmp electric de 20.000.000 V/m.15
Aceste câmpuri puternice reprezintă mediul ideal pentru interacţiunea cu o versiune biologică a unui detector scalar electrostatic. Emisiile Pământului interacţionează la nivel atomic cu aceste câmpuri electrostatice preexistente, prin intermediul ionilor încărcaţi pozitiv sau negativ. Această interacţiune crează simptomele pe care le experimentează PS.

Detector scalar electrostatic modern
După 13 ani de dezvoltare, un detector scalar electrostatic modern furnizează o imagine clară a semnalelor misterioase ale Pământului. Acest detector este modelat după structura dată de constituenţii biologici ai câmpurilor electrochimice ale celulei umane. Detectorul se bazează pe o sarcină încastrată de-a lungul unor linii drepte într-un material de bază (teflon) pentru a crea un câmp electrostatic echivalent de 78.740 V/cm. Vârful este compus dintr-un aliaj special pe bază de nichel cu o anumită elasticitate şi grosime. Modularea câmpului electrostatic de către semnalele emise de Pământ crează o reacţie mecanică în aliajul tensionat la fel ca faţa unei tobe. Pentru operarea corectă a acestui tip de design este critic raportul dintre sarcină, tensiune şi densitate.
Acest senzor este amplasat într-o cutie metalică ecranată care formează un ecran Faraday împotriva oricăror unde radio sau câmpuri electrostatice din exterior. Cutia de ecranare şi senzorul sunt plasate într-o construcţie îngropată în pământ pentru a se obţine cea mai bună cuplare la semnalele Pământului care se deplasează aproape de suprafaţă, similar cu modul în care apare „efectul de strat superficial” în conductorii electrici. Acest tip de detector scalar electrostatic poate detecta emisii ale Pământului ce premerg cutremurelor pe o rază de 800-1.000 km. Dispozitivul este folosit în prezent pentru a monitoriza coasta de nord-vest a Pacificului, fiind echivalentul unei PS aflată la post în permanenţă.
O versiune mobilă a detectorului scalar electrostatic se bazează pe o reţa de celule cu zeci de mii de volţi pe centimetru, ce nu poate fi influenţată de vibraţii, şi are o formă diferită. Acest sistem de senzori este folosit pentru întocmirea unei hărţi cu faliile necunoscute ale Pământului. Faliile sunt emiţători puternici ai acestor semnale misterioase. Puterea emisiilor faliilor este proporţională cu citirile efectuate de sistemul de monitorizare cu antene mari. Trecând peste falii cu un vehicul echipat cu instrumente speciale şi cu această reţea mobilă de senzori, se pot detecta emisiile care dezvăluie faliile care rezonează, precum şi intensitatea cu care rezonează. Aceeaşi reţea de senzori permite triangulaţia unui viitor epicentru, deoarece locaţia epicentrului va fi dezvăluită de „ciripiturile” intermitente din emisii. Majoritatea acestor „ciripituri” au loc la intervale de aproximativ 20-60 de minute, cu 1-3 zile înainte de cutremur. Recepţia periodică a impulsurilor împreună cu amplitudinea lor indică regiunea în care este localizat epicentrul.
Trebuie amintit că aceşti senzori sunt ecranaţi complet     într-o cuşcă Faraday. Ei nu reacţionează la undele radio sau la câmpurile electrostatice sau electromagnetice. Doar forma unică a undelor care pot penetra o cuşcă Faraday face să fie detectat un semnal.
Din nou, ştiinţa spune că aceste unde nu există. Cu timpul, ştiinţa va trebui să accepte existenţa reală a acestor unde – undele scalare longitudinale.16, 17, 18, 19, 20, 21, 22

Ridicol sau revelaţie?
Atitudinea faţă de PS se va schimba numai dacă oamenii de ştiinţă vor descoperi existenţa acestor semnale reale. O problemă mai greu de rezolvat pentru seismologi va fi apoi încercarea de a înţelege mai întâi modul de generare a acestor semnale. Teoria existentă a fisurilor fragile susţine că roca este instabilă. Cum poate şti Pământul cât de mare va fi cutremurul înainte de a avea loc? PS cunosc magnitudinea dinainte, deci emisiile reflectă mărimea sau puterea cutremurului care va urma. Mai sunt multe de învăţat pentru ştiinţa oficială după ce ridicolul se va transforma în emoţie prin descoperirea unor legi active ascunse ale fizicii, după cum le comunică deja Pământul PS-urilor.23

Despre autor:
Larry A. Park este inginer principal, cu 24 de ani de experienţă în cercetare şi dezvoltare în industria semiconductorilor de înaltă tehnologie şi a computerelor, în Silicon Forest, lângă Portland, Oregon, SUA.
Larry a început să cerceteze fenomenele precursoare cutremurelor şi erupţiilor vulcanice în vremea în care lucra ca inginer principal de sistem la o mare companie de supercomputere, la scurt timp după ce coasta de nord-vest a Pacificului a fost lovită de un cutremur rar de magnitudine 5,6 în 1993, lângă Scotts Mills, Oregon. În 1994, în timp ce investiga pene rare ale modulelor de alimentare ale reţelei de hardiskuri ale unui supercomputer, au fost descoperite impulsuri neobişnuite de energie ce pătrundeau prin reţeaua publică de alimentare cu energie electrică şi care deteriorau grav microcircuitele modulelor sursă ale masivului supercomputer paralel. Urmărirea acestor izbucniri misterioase şi rare de energie a dus la înţelegerea legilor neobişnuite din fizică implicate acolo. Larry a condus timp de câţiva ani cercetarea cutremurelor şi a erupţiilor vulcanice folosind această tehnologie nouă pe coasta de nord-vest a Pacificului şi în regiunea vulcanică Long Valley Caldera din California. Larry este autorul cărţii Forbidden Secrets of the Earthquake Revealed (Terra Research, 2002). El este inventatorul şi proprietarul a două brevete de sisteme de senzori de detectare a cutremurelor, cu încă un brevet propus şi cu brevete finanţate privat prin Terra Research.
Larry A. Park poate fi contactat prin intermediul website-ului http://www.terraresearch.net.

Note finale:
1. Longitudinal Scalar EM Waves: Strong Earth Emissions are part of Quakes and Volcanics, la http://terraresearch.net/articles/ ZapSeismo1_article.htm.
2. Insight into the Mystery of Ear Tones prior to Earthquakes – how they occur and why, la http://terraresearch.net/articles/ EarTones_article.htm.
3. Of Mice and Magnets, at http://www.research.fsu.edu/researchr/ issue2001/mice.html.
4. High Field MRI: Technology, Applications, Safety, and Limitations, la http://www.aapm.org/meetings/amos2/pdf/18-2826-94182-387.pdf.
5. Longitudinal Scalar EM Waves, op. cit.
6. Earth: Killer of Micro-electronics, la http://www.terraresearch.net/ newsletter/tr_newsletter_ 050104.html.
7. The Lamb Shift, la http://en.wikipedia.org/wiki/ Lamb_shift.
8. The Lamb Shift, la http://www.pha.jhu.edu/~rt19/ hydro/node8.html.
9. Scalarbeamer, la http://www.gocs1.com/gocs1/Psionics/ SCALARBEAMER.htm.
10. Notes on Scalar Detector Designs, la http://www.amasci.com/ freenrg/bark.html.
11. ibid.
12. UC Berkeley: Hongyun Wang’s Research on Molecular Motors, la http://www.cse.ucsc.edu/~hongwang/ATP_synthase.html.
13. Protein Motors, la http://www.psc.edu/science/2004/schulten/ protein_motors_incorporated.html.
14. The Cell, la http://www.dartmouth.edu/~cbbc/courses/bio4/bio4-1997/02-theCell.html.
15. The Energy of Life, de Guy Brown, la http://www.trnmag.com/ Bookshelf/The%20Energy%20of%20Life.html.
16. The Wave Structure of Matter: Wheeler and Feynman’s Response of the Universe, la http://www.spaceandmotion.com/Wolff-Feynman-QED.htm.
17. Quantum Physics: Richard Feynman: Explanation of Feynman’s Quantum Electrodynamics (Spherical Electromagnetic Vector Waves) with the Wave Structure of Matter (Spherical Scalar Standing Waves), la http://www.spaceandmotion.com/Physics-Richard-Feynman-QED.htm (mai multe rezultate pot fi obţinute de la http://www.spaceandmotion. com).
18. Feynman path-integral representation for scalar-wave propagation, PMID: 9961420, la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi? cmd=Retrieve&db=PubMed&list_uids=9961420&dopt=Abstract.
19. Observation of scalar longitudinal electrodynamic waves, la http://www.monstein.de/physics/7210.pdf.
20. On Casimir Forces for Media with Arbitrary Dielectric Properties, la http://arxiv.org/pdf/quant-ph/0206119.
21. Probing the Strong Boundary Shape Dependence of the Casimir Force, la http://www.thp.uni-koeln.de/~te/GROUP/PAPERS/Casimir.pdf.
22. The fragmentation of wires by pulsed currents: beyond the first fracture, la http://www.iop.org/EJ/article/0022-3727/36/22/001/ d3_22_001.pdf.
23. God’s Firmament & the Earthquake, la ttp://www.terraresearch.net/ articles/GodsFirmament_article.htm.

Share