Eu, din nou, sau timpul pare a se scurge mai repede? Poate că doar mi se pare, deoarece fac din ce în ce mai multe lucruri. La urma urmei, viteza vieţii este total diferită faţă de cum era în trecut. Un lucru este însă sigur: toţi cei pe care îi cunosc au senzaţia că timpul se „grăbeşte”. Până şi copiii mei discută despre asta.
Am primit un e-mail care sugerează că, în editorialele mele, pe lângă prezentarea articolelor din revistă, ar trebui să spun exact ce am pe suflet. Stau deci aici gândindu-mă: ce am în sufletul meu despre care aş putea scrie? Ce înseamnă expresia: „a scrie din inimă”? Ştiu că cel care a trimis e-mailul se gândeşte la ceva anume, pentru că expresia asta afurisită m-a bâzâit la cap câteva zile, ceea ce te face să îi acorzi atenţie.

Ce să zic, deci? Informaţiile pe care le parcurg în fiecare zi chiar mă impresionează. Trăim momente în care se produc schimbări majore şi există credinţa că oamenii sunt cei care aleg direcţia în care mergem, atât individual cât şi ca grupuri. Sunt cu adevărat interesat de descoperirea a ceea ce eu consider a fi informaţii importante, pe care să le ofer cititorilor care nu le cunosc şi să văd apoi cum răspund la ele.

Unul dintre lucrurile care mă supără în prezent este mesajul acesta întărit constant că ar exista „terorişti”, undeva „acolo”, complotând şi plănuind să ne distrugă stilul democratic de viaţă.
Vă rog, dragi cititori, reamintiţi-vă că în fiecare organizaţie „teroristă” este infiltrată o agenţie de securitate sau de contrainformaţii, asta dacă nu este chiar condusă de o astfel de agenţie. În toate! Când este organizată o operaţiune teroristă, cel mai probabil e că este pusă la cale chiar de naţiunea cea mai afectată. Războiul împotriva terorii este o păcăleală prin care publicul este forţat să renunţe la libertăţile personale şi civile – totul datorită fricii. Primul articol din această ediţie evidenţiază detaliile agendei secrete aflate în spatele luptei pentru controlul a ceea ce a mai rămas din resursele naturale ale lumii.

Pentru că tot a venit vorba, cred că aud tobele de război îndreptându-se spre Iran. În timp ce mass-media obişnuită este plină de poveşti despre presupusa intrasigenţă a Iranului în privinţa armelor nucleare, internetul bâzâie de speculaţii despre ce se va întâmpla când Iranul îşi va deschide bursa petrolului şi va începe să vândă petrol pe euro. Marile întrebări care se pun sunt: va ataca America Iranul şi, dacă da, cine va fi de partea cui?
Pentru ca Statele Unite să atace Iranul cu vreo urmă de justificare morală şi pentru a avea sprijin internaţional, va trebui să existe un eveniment declanşator, de o mărime semnificativă, care să afecteze multe naţiuni. Data planificată pentru deschiderea bursei petrolului de către Iran este 20 martie, dată care va fi trecut în momentul în care veţi citi aceste rânduri.

Frica este, de asemenea, rezultatul şarlataniei legate de gripa aviară. Aţi mai văzut vreodată un eveniment planificat astfel? Valurile de conferinţe, întâlniri şi avertismente din mass-media ultimilor doi sau trei ani au convins majoritatea oamenilor că o epidemie este inevitabilă. Oamenii sunt în general mai speriaţi de boli decât de terorişti şi vor renunţa mai repede la libertăţile personale şi civile dacă li se spune aşa de către „experţi”. Carantine şi vaccinări forţate, restricţii de călătorie şi alte lucruri de acest fel, toate acestea pot apare ca urmare a unui accident produs într-un laborator sau poate chiar ca urmare a ceva mult mai grav.

De câte ori aţi citit despre un cutremur care să nu fi avut decât una sau două victime care au murit de fapt de infarct? Am auzit despre multe astfel de cazuri şi am ajuns să mă întreb dacă nu cumva atacurile de inimă au fost nişte rezultate ale modificării câmpului magnetic, mai degrabă decât ale fricii sau şocului. Asta este însă altă poveste. Pentru a scurta editorialul, voi spune doar că avem în acest număr un articol despre oameni care, înainte de cutremure, au anumite senzaţii fizice, precum ţiuituri în urechi şi stări de ameţeală. Unele dintre aceste persoane „sensibile” cunosc atât de bine ce înseamnă senzaţiile respective încât pot spune unde va avea loc, când va avea loc şi ce magnitudine va avea cutremurul. Ei se pot acorda cumva la semnale misterioase ale Pământului care, până de curând, abia dacă erau cunoscute de oamenii de ştiinţă.

În momentul scrierii editorialului, am avansat cu planurile de a ţine o conferinţă NEXUS de trei zile în Vancouver, Canada, în perioada 29 septembrie – 1 octombrie. Pentru detalii, urmăriţi anunţurile din revistă sau vizitaţi-ne site-ul.

Duncan

Share