Discurs ţinut de John Loftus (fost procuror al Ministerului de Justiţie al SUA) pentru a marca comemorarea holocaustului (Yom Ha’Shoah) în 18 aprilie 2004
Publicat pentru prima dată în Jewish Community News, august 2004

Vi se va părea ciudat ca un catolic irlandez să vă vorbească despre Yom Ha’Shoah, însă experienţa mea în ceea ce priveşte Holocaustul este puţin mai neobişnuită. Pe când lucram pentru Procurorul General a trebuit să întreprind unele cercetări secrete cu privire la Holocaust. În acest scop am mers într-un orăşel numit Suitland, Maryland, situat în imediata apropiere a Washingtonului, loc unde guvernul american îşi ţine literalmente îngropate secretele. Există acolo 20 de galerii subterane, fiecare dintre ele având o suprafaţă de 4046,7838 m2. Dacă aţi văzut cumva filmul Raiders of the Lost Ark, în ultima scenă aţi văzut cam cum arată astfel de galerii subterane, însă acestea despre care vă vorbeam nu sunt organizate chiar ca acelea din film. Ei bine, în aceste galerii subterane am descoperit ceva îngrozitor.

Am aflat că o mare parte dintre naziştii pe care fusesem însărcinat să îi dau în urmărire judiciară apăreau pe statele de plată ale CIA, iar agenţia nu ştia acest lucru, fiind pur şi simplu minţită de către Serviciul Britanic de Informaţii. Ceea ce nici Serviciul Britanic de Informaţii nu ştia era faptul că cel care a furnizat aceste informaţii era Kim Philby, agent dublu sovietic, comunist – implicat în scandalul legat de Războiul Rece. Cu toate acestea, Departamentul de Stat a făcut uitată toată această poveste permiţându-le naziştilor să rămână în America până când eu am avut proasta inspiraţie de a face publice toate aceste lucruri.
Ce altceva ai putea face atunci când doreşti să faci publică o astfel de poveste decât să contactezi emisiunea 60 minutes? Într-adevăr l-am contactat pe Mike Wallace care mi-a acordat 30 de minute în emisiunea lui, cel mai lung timp acordat până atunci vreunei persoane. Când episodul despre naziştii din America a fost transmis în direct în 1982 acesta a provocat o stare de tensiune la nivel naţional. Congresul a cerut să se examineze situaţia, Mike Wallace a obţinut premiul Emmy, iar familia mea a primit ameninţări cu moartea. S-a întâmplat apoi ceva foarte ciudat. În ultimii 25 de ani toţi spionii din SUA, Canada şi Anglia, trecuţi în rezervă, m-au solicitat pentru a îi reprezenta în calitate de avocat – gratuit, bineînţeles. Astfel am avut 500 de clienţi de pe urma cărora am câştigat câte un dolar pentru fiecare. Am ajuns astfel să fiu cel mai prost plătit avocat din America deşi, paradoxal, cel mai solicitat.
Să vă dau un exemplu. Anul acesta un prieten de la CIA pe nume Bob Baer a scris o carte foarte interesantă despre Arabia Saudită şi terorism, intitulată Sleeping with the Devil. Citisem aproape o treime din carte când am ajuns la partea în care Bob povestea despre perioda în care lucrase la CIA şi despre cât de sărace erau dosarele. Spunea de exemplu că în dosarele despre Frăţia Musulmanilor nu se găsea mai nimic în afară de câteva articole tăiate din ziare.
L-am sunat atunci pe Bob şi i-am spus: „Bob, te înşeli, CIA are dosare foarte bine documentate cu privire la Frăţia Musulmanilor. Ştiu acest lucru pentru că eu însumi le-am citit acum 25 de ani”.
„Ce vrei să spui?” întrebă el. Uite cum poţi afla toate secretele legate de Frăţia Musulmanilor, şi voi puteţi face la fel. „Du-te la calculator şi tastează cuvintele Banna şi Nazi şi caută pe Internet”. Bob a tastat aceste două cuvinte iar rezultatul căutării au fost vreo 30, 40 de articole din întreaga lume. După ce le-a citit m-a sunat şi a exclamat îngrozit „Dumnezeule, ce am putut face?”
În prezent principala mea ocupaţie, şi de altfel şi scopul acestui articol este de a oferi noii generaţii CIA informaţii cu privire la Frăţia Musulmanilor şi de a dezvălui faptul că aceasta a fost o organizaţie fascistă angajată de către Serviciile Occidentale de Informaţii care de-a lungul timpului a evoluat în organizaţia cunoscută în prezent sub numele de Al-Qa’ida [Al-Qaeda].

Scurt istoric al Frăţiei Musulmanilor
Iată cum a început totul. În anii 1920 un tânăr egiptean pe nume [Hassan] Al-Banna a înfinţat acest grup naţionalist numit Frăţia Musulmană. Al-Banna era un admirator fervent al lui Adolf Hitler şi coresponda cu acesta regulat. Atât de stăruitor era Al-Banna în admiraţia lui pentru Partidul Nazist încât în anii 1930 Frăţia Musulmanilor a devenit arma secretă a Serviciului Nazist de Infomaţii. Naziştii arabi aveau foarte multe în comun cu noua doctrină nazistă: îi urau pe evrei; urau democraţia şi cultura occidentală. Astfel, politica oficială a celui de-al treilea Reich a fost orientată înspre dezvoltarea în secret a Frăţiei Musulmanilor ca şi „coloana a cincea”, o armată în interiorul Egiptului.
În momentul în care a izbucnit războiul, Frăţia Musulmanilor a declarat în scris că va acorda tot sprijinul generalului Rommel, având grijă ca nici un soldat american sau englez din Cairo sau Alexandria să nu rămână în viaţă.
Pe parcursul celui de-al doilea război mondial Frăţia Musulmanilor a început să se extindă şi să îşi lărgească aria de influenţă ajungând să aibă chiar şi o secţiune palestiniană condusă de către Marele Muftiu al Ierusalimului, cel mai mare fanatic al tuturor timpurilor. Marele Muftiu al Ierusalimului, reprezentantul Frăţiei Musulmanilor în Palestina, era fără îndoială reprezentantul arabilor nazişti, un om cu o mare putere de influenţă. De exemplu, în timpul războiului, acesta a plecat în Germania şi a recrutat oameni pentru a înfiinţa o divizie SS de arabi nazişti. Această divizie, denumită Divizia Handzar de musulmani, stabilită în Croaţia, avea să devină nucleul noii armate de fascişti arabi a lui Hitler menită să cucerească Peninsula Arabică şi, de acolo, chiar şi Africa – sau cel puţin aşa se spera.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial Frăţia Musulmanilor a fost acuzată de crime de război, iar agenţii Serviciului German de Informaţii care o coordonau au fost capturaţi în Cairo. Întreaga reţea a fost reţinută de către Serviciul Secret Britanic. În acest moment a avut loc un lucru îngrozitor: în loc să înceapă urmărirea în justiţie a naziştilor – a Frăţiei Musulmanilor - guvernul Britanic i-a angajat. Toţi refugiaţii nazişti, criminali de război de origine arabă sau musulmană, au fost duşi în Egipt, unde timp de trei ani au fost pregătiţi pentru o misiune specială. Serviciul Secret Britanic intenţiona să se folosească de fasciştii din Frăţia Musulmanilor pentru a ataca Israelul în 1948. Doar câteva persoane din Mossad deţin această informaţie, însă majoritatea membrilor armatelor şi grupărilor teroriste arabe care au încercat să distrugă Israelul erau de fapt nazişti arabi proveniţi din Frăţia Musulmanilor. Marea Britanie nu a acţionat de una singură. Serviciul Francez de Informaţii a colaborat cu Marea Britanie şi a ajutat la eliberarea Marelui Muftiu şi la aducerea acestuia în Egipt, contribuind astfel la reunirea arabilor nazişti. Aşadar, din 1945 până în 1948, Serviciul Secret Britanic a oferit protecţie tuturor naziştilor arabi, dar, cu toate acestea, nu a reuşit să distrugă Israelul.
În aceste condiţii britanicii au decis să vândă arabii nazişti unei organizaţii ce avea să devină CIA. Poate că vi se pare stupid, un plan diabolesc, însă chiar aşa s-a întâmplat. Ideea era ca noi să îi folosim pe arabii nazişti în Orientul Mijociu pentru a îi contracara pe arabii comunişti. Aşa cum Uniunea Sovietică finanţa arabii comunişti, tot astfel aveam să acţionăm şi noi, finanţând arabii nazişti să lupte împotriva celor comunişti. Astfel au început să aibă loc numeroase pregătiri secrete, timp în care Frăţia Musulmanilor era pe statul de plată al CIA.
Între timp, însă, egiptenii deveneau din ce în ce mai îngrijoraţi din cauza acestei situaţii. Nasser a ordonat Frăţiei Musulmanilor să părăsească Egiptul ameninţându-i că, în caz contrar, vor fi închişi şi executaţi. Astfel, în anii 1950, CIA a evacuat naziştii Frăţiei Musulmanilor în Arabia Saudită. Ei bine, atunci când au ajuns în Arabia Saudită unele dintre capetele luminate ale Frăţiei Musulmanilor, ca Azzam [dr. Abdullah], au început să predea în şcolile religioase numite „madrassas”. Acolo aceştia au combinat doctrina nazismului cu un cult islamic foarte ciudat – wahabism-ul.
Toată lumea confundă islamismul cu această religie fanatică şi consideră islamul – de fapt versiunea saudită a acestuia – ca fiind reprezentativă, când de fapt nu este deloc aşa. Toate naţiunile musulmane au condamnat acest cult wahabi ca fiind erezie de mai mult de 60 de ori, însă, când saudiţii au devenit bogaţi şi puternici, situaţia s-a schimbat, căci aceştia au cumpărat tăcerea multor naţiuni musulmane. Acest cult foarte sever, wahabismul, a fost practicat numai în Arabia Saudită şi doar de către talibani şi în realitate nu are nimic de-a face cu islamismul. Islamismul este o religie paşnică şi tolerantă care s-a aflat în relaţii bune cu evreii în primul mileniu al existenţei sale.
Arabia Saudită, în schimb, a devenit lăcaşul Frăţiei Musulmanilor, iar şcolile religioase „madrassas” locul de propagare a fascismului şi a extremismului. În aceste şcoli „madrassas” s-a remarcat un tânăr elev foarte interesat de cele ce se predau. Studentul lui Azzam era chiar Osama bin Laden. Ei bine, da, Osama bin Laden a fost format de naziştii Frăţiei Musulmanilor care emigraseră în Arabia Saudită.

CIA şi Al-Qa’ida
În 1979 CIA a decis să îi scoată pe arabii nazişti de la păstrare şi să îi repună în funcţiune. Ruşii invadaseră Afganistanul aşa că ne-am oferit să îi finanţăm pe saudiţi cu condiţia ca aceştia să strângă toţi naziştii arabi la un loc şi să îi trimită în Afganistan pentru a se lupta cu ruşii. Era necesar să găsim un alt nume pentru arabii nazişti căci Frăţia Musulmanilor era un nume cu o rezonanţă prea mare, al cărui trecut nazist era binecunoscut, aşa că le-am dat numele de Maktab al-Khadamat al-Mujahidin, adică MAK.
CIA a minţit Congresul atunci când a afirmat că nu ştia cine se mai află pe statul său de plată în afara saudiţilor, lucru care se înţelege că nu era adevărat, căci o anumită secţiune a CIA-ului ştia foarte bine că îi angajase încă o dată pe naziştii arabi pentru a îi folosi în ducerea războaielor secrete.
Între anii 1979 şi 1989 Azzam şi asistentul său Osama bin Laden, deveniţi foarte cunoscuţi, s-au impus şi au câştigat războiul, alungându-i pe ruşi din Afganistan. Văzînd că a câştigat războiul, CIA-ului nu i-a mai rămas altceva decât să se întoarcă acasă, lăsând armata de fascişti arabi în Afganistan. Saudiţii nu doreau nici ei ca naziştii arabi să se reîntoarcă şi au început să îi ofere mită lui Osama bin Laden şi adepţilor acestuia pentru a îi ţine departe de Arabia Saudită. Între timp MAK s-a scindat, iar Azzam a fost asasinat în condiţii misterioase, se pare că de însuşi Ossama bin Laden care a devenit conducătorul celei mai radicale grupări rezultate din fuziunea dintre fasciştii arabi şi extremiştii religioşi numită de el Al-Qai’da. Însă ramurile Frăţiei Musulmanilor se întind şi în prezent în întreaga organizaţie Al-Qai’da.
Ayman Al-Zawahiri, secundul lui Ossama bin Laden, de exemplu, provine dintr-o ramură egipteană a Frăţiei Muslumanilor – Jihad-ul Islamic Egiptean, rezultat din Jihad-ul Islamic Palestinian.
În Israel există o altă ramură a Frăţiei Musulmanilor – organizaţia cunoscută sub numele de Hamas. Când forţe israeliene l-au asasinat pe şeicul [Ahmed] Yassin, necrologul publicat într-un ziar din Cairo, în limba arabă, de către Frăţia Musulmanilor dezvăluia faptul că Yassin era de fapt conducătorul secret al Frăţiei Musulmanilor din Gaza.
Astfel, Frăţia Musulmanilor a devenit o otravă ce a cuprins Orientul Mijlociu şi începând cu 11 septembrie chiar întreaga lume. Ştiu că toată această poveste vi se poate părea un joc bolnav al închipuirii, dar pentru a vă convinge de realitate este suficient să deschideţi calculatorul şi să tastaţi cuvintele „Banna” şi „Nazi” pentru a găsi toate acele articole despre care vă vorbeam. Acolo veţi găsi toate informaţiile pe care CIA a încercat să le ascundă angajaţilor săi, nedorind ca ei să afle cumplitul trecut. În anul 1984, pe când mă ocupam cu demascarea naziştilor europeni care figurau pe statul de plată al CIA, agenţia încerca să ascundă Congresului faptul că naziştii arabi fuseseră angajaţi încă o dată pentru a lupta împotriva ruşilor. Bob Baer a rămas uimit atunci când a studiat dosarele. Uimitor este şi faptul că o întreagă generaţie – generaţia CIA actuală – nu ştie absolut nimic despre aceste lucruri, şi credeţi-mă actuala generaţie CIA este formată din americani decenţi care încearcă să îşi facă datoria cu onoare. Singura lor problemă este că dosarele au fost ascunse, însă acum toate aceste secrete trebuie să iasă la iveală.

Instituţiile filantropice ale saudiţilor
Bineînţeles că toţi colegii mei din branşă s-au întrebat care erau intenţiile mele. Mi-au dat un exemplu. „Uite cum finanţează saudiţii aceste grupări... saudiţii au înfiinţat mai multe instituţii filantropice pe o stradă în Virginia, mai exact Grove Street nr. 555, Herndon, Virginia.”
„Bine, am zis eu ... saudiţii sunt terorişti ... şi ce-i cu asta?” „Aceste instituţii filantropice finanţează instituţii ca Frăţia Musulmanilor, Hamas, Hizballah, Al-Qai’da. Aşadar, saudiţii beneficiază de deduceri de impozit pentru terorism. Aceştia au înfiinţat nişte grupări de faţadă şi astfel toate grupările teroriste din SUA şi grupările de faţadă primesc banii saudiţilor sub formă de donaţii caritabile”. „Nu se poate ... îţi baţi joc de mine?” „Nu, chiar aşa este”.
Mi-au mai spus că lângă locuinţa mea din Tampa, Florida, trăiau unii dintre cei mai mari terorişti din lume. Era vorba de doi profesori de la universitatea din Florida. Unul dintre aceştia, care tocmai plecase din ţară şi se afla acum în Siria, era liderul mondial al Jihad-ului Islamic. Al doilea la comandă după el, liderul Jihad-ului Islamic din emisfera vestică, este dr Sami Al-Arian, profesor la universitatea din Florida de Sud.
„Cred că glumeşti... aşa ceva nu poate fi adevărat.”
Ei bine aşa e, aceştia strâng bani din toată America şi îi trimit în Siria şi în Palestina pentru a angaja atacatori sinucigaşi care să îi omoare pe evrei. Am primit şi casete video în care profesorul Al-Arian era pe scenă când unul dintre prietenii lui s-a ridicat şi a spus: „Ia să vedem cine dă 500$ pentru a omorî un evreu? Există oameni în Ierusalim care sunt dispuşi să înjunghie un evreu pe stradă, dar avem nevoie de 500$.” „Toţi aceşti bani, adaugă el, vor intra în Comitetul Islamic pentru Palestina.” Acest comitet este de fapt gruparea de faţadă din SUA pentru Jihad-ul Islamic Palestinian. Văzând toate acestea m-am asigurat că toţii prietenii mei din FBI şi CIA vor primi şi ei aceste dosare.
„Bine dar de ce nu l-aţi dat în urmărire judiciară pe tipul ăsta din moment ce ştiţi de el încă din 1989?”, am întrebat eu, la care mi s-a răspuns: „Am vrea noi ... am încercat să îl dăm în judecată, dar deoarece toţi banii pe care îi primeşte provin de la saudiţi şi cum ni se ordonase să nu întreprindem nici o acţiune care să deranjeze guvernul saudit, nu am putut să ne atingem de el.”
„Ei lasă că pe mine nu mă deranjează să pun guvernul saudit în dificultate”, am spus eu ... şi ştiţi ce am făcut? Am donat bani instituţiei de binefacere care strângea fonduri pentru terorişti căci numai astfel legea din Florida îmi dădea dreptul să dau în judecată instituţia filantropică pentru a afla unde se duc banii mei. Situaţia a fost hilară.
La începutul lui martie 2002 am elaborat o lungă acţiune judiciară în care îl demascam pe profesorul Sami Al-Arian, amintind toate infracţiunile pe care le-a comis, toate atacurile cu bombă din Israel, precum şi afacerea de strângere de fonduri din America pentru finanţarea terorismului. Am menţionat şi faptul că Sami Al-Arian primea banii de la saudiţi care convinseseră guvernul să nu îl dea în urmărire judiciară pe motive politice. Din cauza avizelor de securitate pe care le deţin, tot ceea ce scriu are caracter de material secret şi din această cauză înainte de a fi publicat trebuie trimis la guvern pentru a fi cenzurat. De aceea a trebuit mai întâi să trimit acţiunea judiciară pe care o elaborasem la CIA. Cei de la CIA au fost nespus de încântaţi şi m-au încurajat în ceea ce am întreprins: „este foarte bine, nici nouă nu ne plac saudiţii, dă-i în judecată şi arată-le lor!”
Trei zile mai târziu m-am trezit cu doi agenţi FBI la uşă: „ştiţi că există doar 21 de oameni în guvernul american care cunosc aceste informaţii iar dumneavoastră sunteţi al 22-lea? Cum aţi intrat în posesia acestor informaţii?” „Îmi pare rău, dar nu pot să vă spun, este privilegiul relaţiei avocat – client”.
Cu o zi înainte să înaintez acţiunea am primit un telefon de la Ministerul Justiţiei al SUA. Am fost rugat să nu înaintez acţiunea a doua zi: „John, te rugăm nu intenta acţiunea mâine. O să verificăm instituţiile astea saudite de binefacere, intenţionăm să le închidem dar mai dă-ne un pic de timp.”
„Da, sigur intenţionaţi să le verificaţi, asta mi-aţi spus şi în ianuarie, şi în februarie şi acum e martie şi nu aţi făcut nimic. Vreţi mai mult timp? Vă mai dau până mâine la ora 16.00. O să înaintez plângerea mâine la ora 10.00, iar la ora 16.00 o să fac publică adresa instituţiilor filantropice saudite.”
Aşadar, următoarea zi am depus plângerea la ora 10 şi am anunţat presa că urma să fac unele dezvăluiri mai târziu.
La ora 10.15 guvernul american a lansat operaţiunea Green Quest, în care s-a executat un raid asupra tuturor instituţiilor filantropice saudite, în urma căruia, în mai puţin de o oră, toată reţeaua saudită de spălare a banilor din America a fost închisă. Dovezile găsite au fost atât de convingătoare încât în prezent profesorul Al-Arian se află în închisoarea federală aşteptând să fie judecat. Complicele său [Sameeh] Hammoudeh a fost de asemenea pus sub acuzare ca şi alte 32 de persoane implicate. Toţi au fost acuzaţi, mai puţin saudiţii.
La o lună după ce intentasem procesul împotriva lui Al-Arian am reuşit în sfârşit să dau lovitura. Am invitat 40 dintre cei mai de seamă avocaţi din America la St. Petersburg, Florida. Urma să le propun o afacere ... şi ce mai afacere! Intenţionam să le cer să pună la bătaie câteva milioane de dolari din banii lor pentru a face ceva pentru America – eu fiind sărac, nu dispuneam de o asemenea sumă. Însă vorbim aici de avocaţi ca Ron Motlez, avocaţi care câştigaseră miliarde de dolari din procesele împotriva industriei de tutun sau azbest.
„Vreau să vă uitaţi la dovezile pe care le-am adunat. Aceleaşi bănci şi instituţii filantropice saudite care l-au finanţat pe Al-Arian au finaţat şi gruparea teroristă Al-Qai’da.” „Ceea ce vă cer eu este să înaintaţi o acţiune civilă comună către Curtea Federală din Washington în numele tuturor celor ce au murit în atentatele din 11 septembrie [2001].” Eu o să lucrez benevol şi o să strâng toate dovezile de care aveţi nevoie, vă voi pune în legătură cu experţii, vă voi asigura toate documentele necesare ... trebuie să facem acest lucru pentru America.”
Avocaţii au studiat toate documentele pe care le-am adunat, iar în 15 august 2002 au intentat cel mai mare proces din istoria Americii înaintat la Curtea Federală din Washington DC prin care cereau saudiţilor despăgubiri în valoare de un trilion de dolari. În acţiune se susţinea în principal că toate aceste bănci saudite aveau un singur lucru în comun: toate îi ofereau lui Ossama bin Laden mită în valoare de 300 de milioane de dolari pe an pentru ca acesta să lase Arabia Saudită în pace şi să se ocupe de altcineva, lucru pe care l-am simţit pe pielea noastră în 11 septembrie. Saudiţii trebuie să plătească pentru neglijenţa lor, iar procesul decurge destul de bine.

Să învăţăm din experienţele din trecut
Din ce în ce mai mulţi oameni din CIA şi FBI se folosesc de mine pentru a obţine informaţii. Pare incredibil, dar am chiar propria mea emisiune sâmbăta dimineaţa la postul de televiziune Fox care emite la nivel naţional. Emisiunea mea este transmisă în direct la ora 11.20. Postul de radio ABC mi-a oferit de asemenea un program radio naţional, transmis însă în direct la ora 22.30, oră cam târzie pentru mulţi dintre dumneavoastră. La vârsta a treia am devenit profesor. Acum 25 de ani eram mult mai tânăr şi mai subţirel, dar nu primeam atâtea email-uri câte primesc acum. În prezent primesc în jur de 500-1000 de email-uri pe zi de la bărbaţi şi femei din branşa serviciilor de informaţii din întreaga lume.
Trebuie să punem capăt răului care a pus stăpânire pe această lume. Trebuie să recunoaştem faptul că Al-Qai’da nu s-a impus de una singură, calea pe care a urmat-o fiind dictată de nazism.  Doctrina Al-Qai’da este asemenea celei susţinute de arabii nazişti care îi urăsc pe evrei, urăsc democraţia, precum şi cultura occidentală şi tot ceea ce implică aceasta. Al-Qai’da nu este de fapt nimic mai mult decât expresia religioasă a fascismului arab. Noi i-am permis acestei ramuri a naziştilor să supravieţuiască şi să se dezvolte iar acum s-a întors împotriva noastră.
Trebuie să ne străduim mai mult. Copiii reprezintă moştenirea noastră şi dacă vrem ca aceştia să trăiască în siguranţă, trebuie să îi învăţăm să nu repete greşelile trecutului. Toate generaţiile trebuie să cunoască semnificaţia acestor lumânări: trebuie să ştie nu numai că una dintre cele mai mari tragedii din istoria întregii lumi a avut într-adevăr loc, ci şi că răul care a provocat această tragedie – nazismul – a supravieţuit din cauză că noi nu am fost suficient de vehemenţi în lupta împotriva acestuia. Noi nu am dus treaba la bun sfârşit. Trebuie de asemenea, să le spunem copiilor noştri că în toate generaţiile, bărbaţii şi femeile Americii au stat umăr la umăr cu fraţii evrei, creştini şi musulmani. Împreuna ne-am ridicat împotriva urii. America este acum unită, iar noi vom câştiga războiul împotriva terorii, vom duce la bun sfârşit ceea ce a fost început acum mai bine de jumătate de secol. Trebuie să stabilim standarde conform cărora a învăţa un copil să urască este una dintre cele mai rele forme de abuz de minori. Trebuie să colaborăm pentru a pune capăt rasismului, trebuie să îi învăţăm pe copii să îşi aducă aminte de Holocaust şi să fie mândri de cei ce i-au supravieţuit şi care ne-au inspirat prin curajul lor. Să ne unim în numele şi în onoarea acestora pentru a lupta împreună pentru ca ceea ce a fost să nu se mai întâmple niciodată!

Despre autor:
John Loftus este fost procuror al Ministerului American de Justiţie şi locuieşte în St. Petersburg, Florida. Pe când era tânăr ofiţer în armata americană a ajutat la pregătirea israelienilor într-o operaţiune secretă care a schimbat cursul luptei în războiul Yom Kippur din 1973. În timpul administraţiei Carter şi Reagan s-a ocupat de cazurile CIA şi a investigat criminali de război nazişti, lucrând pentru Procurorul General al Statelor Unite ale Americii. În calitate de avocat particular lucrează pro bono pentru a ajuta sute de agenţi secreţi să obţină permisiunea legală de a declasifica şi de a face publice toate secretele vremii. Loftus este Vicepreşedintele Comitetului Executiv al Muzeului Holocaustului din Florida. Este de asemenea coautor (cu Mark Aarons) al lucrărilor The Secret War against the Jews (editura St Martin, 1994) şi Unholy Trinity: The Vatican, the Nazis and the Swiss Banks (editura St. Martin, 1992, 1998). Următoarea carte care urmează să apară se numeşte Prophets of Terror: Jonathan Pollard and Peace in the Middle East. Loftus poate fi contactat pe site-ul său http://www.john-loftus.com. Această versiune a discursului a fost descărcată de pe site-ul: http://www.navyseals.com/community/articles/ article.cfm?id=4328.

Share