În timp ce scriu acest editorial a izbucnit o furtună ce pogoară şuvoaie de apă proaspătă asupra pământului cald, împreună cu un suflu de aer parfumat de la pomii înfloriţi. Da, primăvara în partea de sud-est a Queensland-ului poate să-ţi taie respiraţia – ce contrast cu dezastrul produs de uraganul Katrina! Înainte de a vă năpusti să căutaţi în paginile revistei, trebuie să vă anunţ că în acest număr nu avem (încă) nici un articol de tipul „teoria conspiraţiei” legat de uraganul Katrina. Acum, când avem materialele pregătite pentru tipărit, auzim zvonuri despre sabotarea deliberată a digurilor şi cred că vor apare şi mai multe poveşti, reportaje şi teorii, dar nimic nu va schimba situaţia pentru cei care au fost prinşi de uragan.

Am remarcat o sporire a interesului faţă de posibilul rol al „războiului climatic” în manipularea unor astfel de uragane. Ştim cu siguranţă că modificarea sau controlul vremii este de mult timp în programul de cercetare al unor organizaţii militare şi civile. Dar ştiu ei oare să „dirijeze” un uragan, şi dacă da, de ce ar face aşa ceva?
Oamenii ar trebui să fie cel puţin la fel de preocupaţi de poziţia din ce în ce mai agresivă a armatei faţă de supravieţuitorii  dezastrelor naturale. Cetăţenilor nu li se mai permite să acorde ajutor celor care au nevoie de el şi se pare că suntem dirijaţi să gândim că trebuie să aşteptăm şi să lăsăm guvernul S.U.A. să se ocupe de astfel de dezastre – oricât de mult ar dura.

Presa şi site-urile de blog-uri sunt pline de poveşti despre modul dur şi ostil în care FEMA şi armata americană manipulează operaţiunea de curăţenie post-Katrina.
Supravieţuitorii raportează că au fost trataţi precum prizonierii şi mânaţi ca vitele în tabere şi clădiri împrăştiate în tot statul. De fapt, exact asta a ordonat Pentagon-ul: prezenţa armatei să devină ceva firesc pentru populaţia S.U.A. Oamenii sunt învăţaţi să se supună necondiţionat Statului şi să aibă încredere că acesta controlează munca de asistenţă în caz de dezastre naturale sau provocate de om. Situaţia este aceeaşi în Marea Britanie şi sunt sigur că Australia îşi va urma îndatoritoare stăpânii anglo-americani.
Unul dintre articolele din această ediţie arată că rareori există un grup terorist care să nu fie susţinut financiar de un guvern sau de o instituţie de stat, iar Al-Qa'ida nu constituie o excepţie. Acest discurs despre originile fasciste ale Frăţiei Musulmane reprezintă o lectură obligatorie pentru cei ce doresc să dispună de un minimum de cunoştinţe despre terorismul sponsorizat de stat.
Cititorii americani, englezi şi australieni ar trebui să urmărească cu atenţie ce are de spus autorul despre wahhabismi (şi despre cât de extremist şi nereprezentativ este acesta pentru islamismul adevărat) şi să observe  legătură strânsă ce există între „liderii” noştri, conducătorii wahhabi şi Arabia Saudită – statul-sponsor al wahhabismului.

Vaccinarea îşi arată chipul urât de două ori în acest număr. Un articol detaliază modul în care vaccinarea animalelor de casă poate cauza efecte colaterale adverse majore, inclusiv modificări comportamentale, cancer şi chiar mai rău. Dacă aveţi un animal de casă trebuie să citiţi acest articol. Dacă nu aveţi un animal, puteţi citi al doilea articol care descrie relaţia dintre reacţiile adverse şi intervalele critice de timp ce urmează imunizării. Citiţi-l, ca să puteţi înţelege nebunia actului de a injecta nou născuţii şi copiii mici cu vaccinuri conţinând neurotoxine ca mercurul şi formaldehida, pentru a-i acuza apoi pe părinţi de deteriorări ale creierului sau chiar de moartea lor.

Articolul despre camerele „lipsă” ale Marii Piramide este o minunăţie. Cred că şi alţii au mai abordat acest subiect dar, de acestă data, autorul utilizând un program de calculator binecunoscut, a studiat simetria structurii interne a Marii Piramide şi speculează asupra existenţei unui sistem  de camere şi coridoare „în oglindă”.

În această perioadă a anului vă prezentăm o mulţime de fotografii ale celor mai frumoase cercuri din lanuri, apărute vara aceasta în Marea Britanie. Au apărut modele semnificative şi în multe alte ţări din emisfera nordică, deci ele nu constituie un fenomen exclusiv englezesc.
Pentru a rămâne la capitolul „fenomene neexplicate”, interviul cu fotograful care a capturat imaginile cu OZN-uri zburând deasupra Capitoliului este năucitor! Fotografiile disponibile au relevanţă doar în format color, deci vă recomand să vizitaţi pagina de internet a autorului.

Duncan

Share